Iubire lichidă

Miroase a vară,
Miroase a plajă,
Simt cum mă cheamă cu a sa vrajă
Inconştient simt chemarea
De la Ea, Marea

Mă vrea, mă simte…
Ea cu ale sale valuri, vrea să mă alinte
Eu îi răspund, o alint în cuvinte
O, Tu, Mare eternă, nu mai vreau a ta absenţă!
Fug spre tine, vreau să te simt din nou în esenţă
Ajung, în sfârşit la tine, parcă eşti şi mai frumoasă
Aud vocea Ta, parcă eşti şi mai melodioasă
O, Tu, fiinţă glorioasă!
Dar, mai presus decât acestea, simt bucurie…
M-am întors acasă, la Tine, mare vie.

Lasă un răspuns

This Post Has 7 Comments

  1. youisu

    Lasa-mi gust amar pe buze
    Si veninul din privire,
    Ia doar sangele meduzei
    Si cu el a mea uimire.

    Cand tu vi la ceas de noapte
    Cand tu vi la ceas tarziu
    Ia speranta…
    Si pe toate,versurile ce le scriu.

    Pot sa cred eu in iubire
    Cand mare imi e aproape?
    Pot sa sper,sa lacrimez,
    Sau…sa ma gandesc la soapte?!

    Ti-ai dori sa-mi iei privirea
    Sa vad doar ce am in minte
    Ti-ai dori sa-mi pierd iubirea
    Si s-o-nvat doar din cuvnte.

    Ti-ai dori ca briza marii
    Sa ma-nvete sa citesc
    Chiar de ochii n-au privire…
    Ti-ai dori sa te zaresc.

    la asta m-a inspirat pe mine aceasta poezie 🙂

  2. diuras

    Ma bucur ca poezia mea te-a inspirat la crearea unei poezii la fel de frumoase.

  3. Alex

    Super dragut, insa ce te-a inspirat sau la ce te-ai gandit cand ai scris-o?