Suprapuneri (I)

explicație: continuare la texte cu intenții lirice

sau exerciții neserioase de combinat cuvintele în compoziții fără rimă

versuri urbane

trec pe lângă case construite fără plan

cartiere orașe înghesuite

locuințe cu acoperișuri pestrițe

bărbați și femei tăindu-mi calea îi disprețuiesc

mașini parcate pe locuri pentru handicap m-au obosit

sau în fața scărilor nu mai am loc să trec

aștept la poarta centrului de recuperare

ora în care nu pot scrie poezie la volan.


nu am știut niciodată

că vreau să fiu poetă.


plimb cafeaua în gură

nu mă ajută dar îmi place

în timp ce pescărușul și-a dat seama

că buretele nu e mâncare.


mai sunt și oameni pe stradă

nu doar în mașini și în case.


respir, căci uitasem.


oare îți place să te plimbi prin gândurile mele

sau preferi să derulezi profilul de pe internet?


trec pe lângă oameni pe străzi

nu doar pe lângă mașini parcate

pe locuri pentru handicap

mai sunt și pescăruși afară

care își amintesc să respire

la fel cum eu privesc acoperișurile

pestrițe și îmi dau seama că

în orașe fără plan cu

case construite înghesuit

nu am pace.


mărturisire

ar fi fost mai bine

mai devreme

ieri și chiar și azi

sau să nu știu

că ești atât de aproape

dar nu îți pot vorbi


am nevoie de timp

să te întregesc

suflet al meu


ar fi fost mai bine

la stânga

sau înainte

sau să nu mai caut

în mare soare și nisip

când ești atât de aproape

dar eu nepregătită


mai degrabă cred

diminețile

că mă iubești


ar fi fost mai bine

încă puțin

și chiar și mai mult

sau deloc

să – nu – mai aștept

dar trebuia să mănânc


și când mănânc

folosesc multe vase

când scriu

cuvinte puține


ar fi fost mai bine

atunci și chiar și acum

decât niciodată

să dau cu aspiratorul

să adun praful

să nu mă întrerupă


dar am strănutat

și apa nu mai curge

curentul s-a oprit


ar fi fost mai bine

mai clar sau politicos

să nu țip – nu am vrut să țip

April is the cruellest month

dar tot ce nu am spus vreodată

s-a adunat în sânul

cu care am alăptat mai puțin


mai este timp azi

să văd cum te desfășori

pe mai multe pagini

din viața mea

ca un fir care s-a așezat

în pliul inghinal și mă gâdilă


dar mâine timpul este pierdut

și te-ar putea lua cu el

pe tine

cea căreia i-a întregit oasele

când îți era teamă că oasele

ți se vor frânge

așa cum îmi este mie

că poți să dispari


e suficientă liniște și nimic de făcut

cât să pot crede în tine


ar fi fost mai bine

dintotdeauna

ca atunci unde acolo e un soare

deasupra părului meu acum liber

iar lângă mirosul de iarbă proaspăt tunsă

să nu mai aștept momentul potrivit

căci s-au umplut locurile

de parcare


și fetița care a fost odată

să fie încă nu oricum


ar fi fost mai bine să îmi amintesc

sau deja să știu

fetiță cu sufletul meu

dar mirosea a tocăniță pe coridoare

de cartofi

și supă de roșii cu găluște

iar macii nu erau

pete de sânge


foarfece acum sau pensă chirurgicală

cu tifon îmbibat în rivanol betadină

clinchet zglobiu de metal care taie ața

sau metal necruțător în carne mea vie

ața firul tăiat de pe cusătura din carnea mea vie

vena nu trebuie să se spargă

o înțepăm și pe cealaltă

ar fi fost mai bine ca Max Blecher?


cerurile nu sunt umane

iar avc varus equin sau hemipareză

sunt și ele un miracol

când nu au nicio explicație


Texte scrise de Mihaela Simion.

Sursă imagine reprezentativă: Oscar Keys

Sursă foto #1: Bernd Dittrich

Sursă foto #2: proprie


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.