Munții Latoriței: munți pentru o zi de duminică sau de odihnă

Printre mulții oameni ce-și petrec ziua de odihnă pe Transalpina trăgându-se în poze de munte, la intersecția dintre Strategica și Transalpina întâlnești măgarii ce stau și ei la poze cu oamenii privindu-se în oglinda camerei dar și în oglinda bietului măgar, animal de povară ca și omul.

Purtându-și pașii pe celebra Strategica drumețul nu-l poate uita pe cel care ar fi lucrat la acest drum: Rommel, cel ce avea să devină un mare general, însă când ar fi lucrat cu soldații la construirea drumul strategic avea încă mintea plină de vise. Strategica merge pe la poalele Latoriței așa încât cărarea se desprinde și urcă spre coama domoală a Latoriței, spre vârful ei, Ștefanu, ce-și ridică ușor capul teșit în suișul drumețului. Drumețul meritând cu prisosință odihna și contemplarea peste văile, culmile largi și domoale unde oile, măgarii, oamenii și vehiculele roiesc ca niște gărgărițe pe arborele lumii.

De la Ștefanu drumul trece domol pe umărul vârfului Bora, apoi pe ceafa vârfului Miru, o ia pe lângă lacul închis și ajunge lângă pârtia Alpina, pe unde oamenii urcă pentru a privi frumusețea nemărginită a peisajului darnic în priveliști. Deși te mai poate deranja vreun câine paznic de turmă, este duminică și soare și liniște, nimeni nu insistă să strice armonia norilor și soarelui opriți pe cer, muntelui tăcut și nemișcat susținând odihna tuturor. Chiar și privirea se odihnește pe acest munte odihnitor, făcând parte din liniștea sa, încât nici nu știi dacă te uiți la munte sau muntele se uită la el însuși prin privitor ori…

Însă omului nu-i place odihna prelungită ce seamănă cu moartea, coboară prin vegetație spre Strategica ocupată cu zeci de rulote și mașini, învăluită cu muzica de sărbătoare, apoi pădurea de pe Culmea Borcei ascunde drumurile șerpuind spre Latorița și afluenții ei prin care sau peste care poți trece urmând drumul pe lângă Lacul Galbenu.

Barajul de lângă lacul Galbenu oferă o priveliște extraordinară unde nemărginirea apei se întâlnește cu cea a munților și cerului, meritând apreciați cei care au gândit și construit acest lac de acumulare. Privirea în bruscul gol adânc din spatele barajului Galbenu îți lovește creierul însă poți înțelege un pic din ce înseamnă să privești un abis iar abisul să se uite la tine.

Dincolo de baraj, spre lacul Petrimanu, unde se află cabana Maria Petrimanu, pe dreapta drumului, afluenți ai Latoriței fac două mini-cascade, cădere a apei, aruncare perpetuă a omului spre sfârșitul drumului unde în tăcerea întunericului căzând în somnul adânc se întâlnește cu pădurile și apele, munții și lacurile, văile și cerul înstelat, toate într-un vis nemărginit al existenței.

scris de Cătălin Spătaru

despre alți munți:


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.