Alergia socială

Ce este alergia socială?

 „Alergia este o hipersensibilizare a unui individ la anumite substanțe (sau situații) numite alergeni.” – este definiția pe care Sillamy (2000, p. 23) o formulează pentru termenul de „alergie”. Conceptul de alergie socială se referă la „situațiile” din definiția lui Sillamy, adică la reacțiile de enervare hipersensibilă sau de dezgust a unui individ uman față de un anumit tip de comportament al altui individ uman. Altfel spus, atunci când un individ este expus la un anumit tip de comportament care îi produce sentimente negative, în repetate rânduri, el va dezvolta o reacție specifică la nivelul comportamentului, în urma perceperii stimulului respectiv (Cunningham, et. al., 2005). Stimulul este un anumit comportament pe care individul îl percepe ca fiind enervant și care poartă denumirea de „alergen social”. O cauză a conflictelor interpersonale constă în interacțiunea excesivă care se manifestă în cadrul relațiilor umane. În cazul relațiilor de dragoste, partenerii sunt predispuși la dezvoltarea unui alergen social în urma conștientizării unui comportament enervant al celuilalt. Acest lucru se produce atunci când pasiunea din cadrul relației scade în intensitate, odată cu preocuparea față de imaginea pozitivă (imaginea idealizată) pe care partenerii și-au format-o unul despre celălalt la începutul relației (Roloff & Chiles, 2011).

Tipuri de alergeni și modul acestora de manifestare

 În literatura de specialitate, alergenii sociali sunt conceptualizați în patru tipuri de categorii, în funcție de particularitățile manifestării lor (Cunningham, 2009):

1. Comportamentele „primitive” se referă la realizarea neintenționată a unor comportamente care sunt percepute ca fiind neplăcute de către cei din jur.
2. Acțiunile nechibzuite sunt acele comportamente relativ neintenționate, care creează însă o impostură personală.
3. Comportamentele intrusive reprezintă acțiunile intenționate, impuse într-un mod personal.
4. Acțiunile de violare a normelor constau în acele comportamente care sunt realizate în mod intenționat, dar care nu sunt direcționate în mod personal.

 Acești alergeni sociali funcționează la nivelul psihicului uman în același mod în care alergenii fizici funcționează la nivelul corpului și sistemului imunitar. Există posibilitatea ca un alergen social să aibă efect doar asupra unui anumit individ uman din cadrul unui grup, în funcție de caracteristicile de dezvoltare emoțională normală a acestuia, dar și de factorii de personalitate. Dacă este privit de către cei care nu resimt efectele sale, alergenul social poate fi perceput ca fiind banal, inofensiv sau chiar normal. Expunerea inițială la un astfel de factor nu produce imediat o reacție violentă – aceasta se dezvoltă odată cu creșterea frecvenței de interacțiune a individului uman cu comportamentele alergene, prin creșterea sensibilității acestuia față de stimulul extern și prin descărcarea tensiunii prin intermediul unui tip de agresivitate. Conform doamnei Hochstadt (2013), o cauză directă a unui comportament agresiv constă în perceperea repetată a unui comportament care produce frustrare. Mai precis, atunci când cineva realizează un comportament enervant în mod repetat, el produce o reacție emoțională imediată în persoana care percepe comportamentul, dar și o evocare a emoțiilor negative anterioare.

 Baumeister & Bushman (2007) oferă un exemplu concret prin intermediul căruia alergia socială poate fi înțeleasă cu  mult mai mare ușurință: să presupunem că persoana X manifestă o alergie față de pisici, iar această persoană ajunge să locuiască în aceeași locuință, alături de partenerul/partenera din relația sa amoroasă.  În locuința respectivă există o pisică, motiv pentru care persoana X dezvoltă o creștere severă a alergiei față de pisici, din cauza expunerii mult mai frecvente la contactul cu aceasta. În același fel, anumite comportamente ale partenerului/partenerei de relație pot deranja într-o manieră redusă la început, însă ele cresc ca și nivel de intensitate odată cu expunerea din ce în ce mai frecventă la acestea. Familiarizarea partenerului/partenerei cu aceste comportamente și repetarea expunerii la acestea poate pot facilita dezvoltarea aspectelor negative din punct de vedere relațional și emoțional.

Comportamente aflate la baza dezvoltării alergiei sociale

 Desigur că poate exista o listă interminabilă de comportamente indezirabile care stau la baza apariției alergiei sociale, însă eu am ales să mă folosesc de lista realizată de către Regan & Berscheid (2005), care au delimitat șapte dimensiuni ale acestor tipuri de comportamente:

1. Dimensiunea 1: utilizarea propriei aparențe cu scopul de obținere a atenției. Comportamente specifice: folosirea unei cantități mari de parfum; îngrijorarea excesivă față de propria imagine; utilizarea unor tipuri de îmbrăcăminte provocatoare; durata excesivă a pregătirilor necesare unei plimbări în oraș; atenția excesivă față de hainele considerate ca fiind la modă etc.;
2. Dimensiunea 2: utilizarea unor comportamente intrusive. Comportamente specifice: competitivitatea excesivă cu alte persoane (în situații profesionale, sociale, educaționale); încercarea de a controla modul în care ceilalți se comportă în public; insistențe cu privire la oferirea ajutorului pentru persoane care nu au cerut acest lucru; folosirea excesivă a reproșurilor adresate modului în care ceilalți își desfășoară acțiunile etc.;
3. Dimensiunea 3: manifestarea unor comportamente insensibile. Comportamente specifice: dezordinea excesivă; căutarea frecventă a ajutorului sau a suportului emoțional din partea altor persoane; orientarea constantă către conversații referitoare doar la propriile probleme; formularea unor întrebări rușinoase pentru ceilalți etc.;
4. Dimensiunea 4: manifestarea unor „obiceiuri proaste”. Comportamente specifice: lipsă de maniere în timpul unei mese; respirația urât mirositoare; iritabilitate crescută față de probleme minore; dezinteresul față de protejarea lucrurilor care aparțin altora; apropierea fizică exagerată sau holbarea la alte persoane etc.;
5. Dimensiunea 5: utilizarea unor comportamente batjocoritoare. Comportamente specifice: utilizarea limbajului vulgar; folosirea exagerată a piercing-urilor pe corp pentru atragerea atenției; utilizarea a două sau mai multe tatuaje de pe corp pentru atragerea atenției etc.;
6. Dimensiunea 6: manifestarea unor comportamente care denotă obsesie-sexuală. Comportamente specifice: lauda excesivă față de propriile capacități sexuale; discuții constante despre partenerii/partenerele din relațiile precedente; inițierea și dezvoltarea superficială a unor relații amoroase; orientarea exagerată a atenției față de alte femei/alți bărbați în timp ce se află cu alte persoane etc.;
7. Dimensiunea 7: manifestarea unor comportamente care violează normele sociale. Comportamente specifice: consumul excesiv de alcool; șofarea în mod riscant sau nesigur; fumatul excesiv; utilizarea excesivă a minciunii; lipsa de interes și de implicare în responsabilitățile proprii; utilizarea frecventă a caselor de pariuri etc.

Ce anume provoacă apariția alergiei sociale?

 După cum putem observa mai sus, există o serie vastă de comportamente care pot facilita apariția alergiei sociale, însă motivul pentru care unele persoane percep aceste comportamente ca fiind enervante, iar altele nu, este încă unul incert. Spre exemplu, ne putem întreba în acest caz: de ce unele persoane dezvoltă alergii sociale la anumite comportamente care pentru alte persoane nu au nici o importanță? De ce unele persoane dezvoltă o acceptare față de anumite comportamente pe care alții le consideră enervante și, mai ales, de ce le și preiau? De ce creșterea frecvenței perceperii unui comportament nu duce la saturație? Conform lui Horowitz & Henderson (2006), persoanele care manifestă o predispoziție crescută spre dezvoltarea unor alergii sociale sunt cele care prezintă un comportament submisiv, care doresc să fie dominate sau care nu cred că au capacitățile necesare de a se proteja.

 Totodată, Horowitz & Strack (2010) consideră că un răspuns la întrebările de mai sus poate fi găsit în teoria tradițională a relațiilor interpersonale, care ne spune partenerii din cadrul unui anumit tip de relație (de dragoste, de prietenie etc.) prezintă o serie de așteptări față de interacțiunea cu celălalt. Spre exemplu, în momentul în care așteptările nu sunt satisfăcute de către unul dintre parteneri, cel afectat poate manifesta stări de nervozitate intensă. Perspectiva modernă a acestei teorii susține că orice comportament interpersonal este direcționat de una sau mai multe necesități interpersonale, care pot fi comune sau nu în cazul partenerilor din relație. Un anumit comportament interpersonal invită la o reacție complementară din partea partenerului sau, altfel zis, caută o reacție care să satisfacă necesitățile care se află la baza producerii acelui comportament. Comuniunea și reciprocitatea sunt două dintre elementele similare reacției „invitate”, motiv pentru care neîndeplinirea acesteia duce la insatisfacții și la sentimente de frustrare. În relațiile interpersonale, anumite persoane exprimă comportamente motivate de tipul „admiră-mă” sau „fă așa cum îți spun eu”, invitând astfel partenerul/partenera să realizeze o serie particulară de reacții care ar avea ca scop satisfacerea necesităților sale. Partenerul/partenera care formulează aceste necesități este considerat(ă) ca fiind „persoana ofensatoare”, în timp ce partenerul/partenera care se confruntă cu ele este „persoana ofensată”. Să presupunem că aceasta din urmă beneficiază de anumite motive de ordin interpersonal, conform cărora nu dorește să îi satisfacă necesitățile persoanei ofensatoare. În acest sens, acele motive ajung să fie frustrate de invitația oferită de elementul ofensator, producând în acest sens un efect negativ. Altfel spus, partenerul ofensat poate să ofere sau nu reacția comportamentală invitată, însă indiferent de alegerea sa, el va resimți frustrare dacă nu își dorește să realizeze acest lucru și va manifesta (sau nu) efectele negative ale acelor comportamente. Așadar, comportamentele considerate antipatice de către o persoană sunt acelea care intră în conflict cu așteptările sale interpersonale.

Metode de adaptare și de tratare a alergiei sociale

 Într-un studiu realizat de către Cunningham et. al. (2010), a fost măsurată tendința și capacitatea de adaptare a persoanelor la alergia socială prin intermediul solicitării suportului social. Cercetarea a fost realizată în cadrul unei organizații, iar rezultatele au dovedit faptul că angajații manifestă o predispoziție ridicată în a discuta între ei despre propria alergie dezvoltată față de unul dintre colegii de muncă. Totodată, acești cercetători au identificat faptul că dacă un coleg de muncă a realizat comportamente alergenice odată la fiecare două luni sau mai des, există o predispoziție a celorlalți colegi îndreptată spre exprimarea părerilor și a frustrărilor referitoare la comportamentul respectiv. În cazul studiului, se pare că femeile au preferat să discute mai puțin despre comportamentul enervant al colegului de muncă, în comparație cu bărbații. Totuși, a fost identificată o predispoziție mult mai crescută în tendința angajaților de a se plânge la alții despre un coleg egal din punct de vedere al ierarhiei organizaționale decât despre un subordonat, precum și o predispoziție spre a discuta mai degrabă despre un superior decât despre un subordonat. Rezultatele acestui studiu au identificat faptul că alergia socială poate fi suportată prin intermediul solicitării suportului social sau prim formularea frustrărilor create de factorii alergeni, însă aceste elemente nu sunt îndeajuns pentru a trata alergia respectivă. Totodată, se pare că dialogul cu alți angajați nu a redus comportamentele insatisfacției cauzate de factorii alergeni din cadrul locului de muncă, însă a redus frecvența intențiilor de a renunța la locul de muncă respectiv, prin intermediul solicitării suportului din partea celorlalți, ceea ce a produs înțelegere și a facilitat identificarea unor soluții pentru acele probleme.

 Reducerea insatisfacției provenite de pe urma perceperii factorilor alergeni constă în necesitatea căutării, identificării și realizării unor evenimente pozitive a căror frecvență să fie mult mai crescută decât în cazul celor negative. Totodată, pentru a putea controla reacțiile la factorii alergeni minori, este necesară realizarea unui proces de acceptare a comportamentelor celuilalt, precum și oferirea unui timp mai îndelungat, pentru a conștientiza faptul că fiecare persoană manifestă comportamente care sunt enervante pentru cei din jur și că nu întotdeauna sunt intenționate. În cazul în care acest proces nu este posibil, cea mai simplă soluție pare a fi evitarea, pe cât de mult posibilă, a persoanei care provoacă alergenii, desigur, în cazul celor care pot realiza această evitare. De asemenea, comunicarea cu persoana respectivă constituie o metodă eficientă de combatere a alergiei sociale, însă doar dacă dialogul este blând, iar problema este explicată și înțeleasă. Cea mai eficientă metodă constă în modificarea propriilor reacții la adresa factorilor alergeni, prin modificarea schemelor cognitive și a răspunsurilor dezvoltate la perceperea stimulului respectiv (Bernstein, 2014).

Text scris de Radu Mihai.

Vă rugăm să citați acest articol în felul următor: Mihai, R. (2019, Martie 26). Alergia socială. Retrieved from Lumen in mundo: https://lumeninmundo.com/2019/03/26/alergia-sociala/

Bibliografie:

Baumeister, F. Roy, Bushman, J. Brad (2017). Social Psychology and Human Nature. Belmont: Editura Wadsworth: Cengage Learning.

Bernstein, Elizabeth  (2014). How to Deal With Other People’s Rude Behavior: Experts call annoying habits „social allergens” and advise you to ask: Was it intentional? Was it directed at me personally?. În The Wall Street Journal, 1 Iulie 2014.

Berscheid, S. Ellen, Regan, C. Pamela (2005). The Psychology of Interpersonal Relationships. New York: Editura Routledge.

Cunningham, R. Michael, Barbee, P. Anita, Mandal, Eshita, Hurt Feelings and the Workplace. În Vangelisti, L. Anita, Feeling Hurt In Close Relationships (2010), Austin: Editura Cambridge University Press.

Cunningham, R. Michael, Types of social alergens. În Sprecher, Susan & Reis, T. Harry, „Encyclopedia of Human Relationships” (2009), SAGE Publications, Inc.

Cunningham, R. Michael, Shamblen, R. Stephen, Barbee, P. Anita, Ault, K. Lara, Social allergies in romantic relationships: Behavioral repetitions, emotional sensitization, and dissatisfaction in dating couples, Journal of the International Association for Relationship Research (pp. 273 – 295), vol. 12, 28 aprilie 2005.

Henderson, Lynne, Horowitz, M. Leonard (2006), Social Allergens and Frustrated Interpersonal Motives. În Society for Interpersonal Theory and Research, Iunie, 2006.

Hochstadt, W. Naomi (2013). When Social Allergies Flare Up In Close Relationships: A Relational Turbulence Model Explanation. Electronic Theses and Dissertations. 2843. Vezi: http://stars.library.ucf.edu/etd/2843

Horowitz, M. Leonard, Strack, Stephen (2010). Handbook of Interpersonal Psychology: Theory, Research, Assessment, and Therapeutic Interventions. New Jersey: Editura John Wiley & Sons, Inc.

Roloff E. Michael, Chiles W. Benjamin, Interpersonal conflicts: Recent tendencies (2011). În Knapp, L. Mark & Daly, A. John, The SAGE Handbook of Interpersonal Communication (2011), SAGE Publications, Inc.

Sillamy Norbert (2000). Dicționar de Psihologie. București: Editura Univers Encliclopedic.

Sursă foto reprezentativă: www.teepublic.com