Kierkegaard, Șestov, filosofia existențială, ,,vocea celui care strigă în pustie’’ între arborii vieții și cunoașterii

Vocea lui Kierkegaard este vocea celui care strigă în pustiul lumii omului, o lume fascinată de fructele cunoașterii universale și necesare, vrăjit de roadele lui ,,trebuie’’ bazat pe adevăruri universale, necesare și constrângătoare. Glasul în pustiu al lui Kierkegaard este filosofia existențială, filosofia credinței în posibil, a credinței într-un Dumnezeu pentru care totul este posibil în neantul lumii absurde, o lume fascinată de fructele cunoașterii. O credință într-un Dumnezeu care nu ne constrânge la nimic, care nu este El însuși apărat…

0 Comments

Hypatia din Alexandria, Maria Dzielska și Sfânta Ecaterina între istorie și legendă

Maria Dzielska cercetează cu acribie puținele surse favorabile și nefavorabile Hypatiei din Alexandria. Dzielska se concentrează și pe scrisorile elevului Hypatiei, episcopul Synesius de Cyrene, viața Hypatiei fiind legată de ascensiunea creștinismului prin elevii săi creștini, iar moartea sa prin adversarii ei creștini. Dzielska critică legenda Hypatiei ca martiră și victimă inocentă pe altarul științei. Legenda Iluminiști, precum Voltaire, au folosit-o pe Hypatia ca exemplu al omului dedicat științei devenit victimă a fanatismului religios. Voltaire chiar se roagă pentru Sfântul Chiril…

0 Comments

,,Ispita transcendenței’’, Paul Kurtz, critica religiei și ispita de a nu fi sceptic întru totul

În prefață, filosoful Kurtz spune că i s-a întărit ,,credința’’ în teza sa: oamenii sunt ispitiți de transcendență, de transcenderea lumii lor. Alături de alți cercetători, el a studiat vindecătorii miraculoși la care mulți apelează pentru bolile lor, iar el s-a convins că este vorba de ,,autoamăgire și credulitate’’, că abia se poate vorbi de ceva precum efectul placebo în cazul unor ameliorări ale bolilor psihosomatice. Oamenii predispuși amăgirii cred în forțe transcendente, care le-ar ameliora afecțiunile. În fața eșecurilor tratamentelor…

0 Comments

Huizinga și Uscătescu: Erasm ,,lumen mundi’’ urmându-și (con)cedo nulli

,,Un nemăsurat dor de libertate’’ a condus lupta lui Erasm, un dor de libertate ca o fatalitate. Independența și libertatea prin cunoaștere sunt trăsături definitorii la Erasm. Mai importante decât universalismul spre care a tins tocmai în căutarea independenței și a libertății. Deși starea lui materială a fost de multe ori precară, Erasm a refuzat slujbe, de la universități la Curia papală, tocmai pentru a-și proteja independența și libertatea. S-a mutat dintr-un oraș în altul pentru a scăpa de presiunile creștinilor…

0 Comments

Experiențele din apropierea morții, Dumnezeu, viața de apoi, în cercetarea medicului Jeffrey Long și a fundației NDERF

Ca și Sam Parnia, oncologul Jeffrey Long și scriitorul Paul Perry se dedică examinării relatărilor celor care au avut EMI (experiențe ale morții iminente), experiențe din apropierea/vecinătatea morții. Experiențele relatate au fost strânse de NDERF, fundația înființată de Jeffrey Long, ce a investigat până la scrierea cărții peste 3000 de relatări despre NDE (near death experiences). Cum arată și Sam Parnia, datorită tehnicilor de resuscitare numărul acestor experiențe a crescut, însă nu poate fi cunoscută în mod cert această ,,creștere’’, pentru…

0 Comments

Omul de știință și cetățeanul Feynman gândind ,,sensul tuturor lucrurilor’’

Azi, nici măcar două domenii ale cunoașterii nu poate cineva să le înțeleagă profund încât să nu se facă de râs. Așa abordează Feynman problemele: în stilul unor filosofi de secol XVII, ridicându-se undeva în sfera universalului ,,tuturor lucrurilor’’ pentru a nu se face de râs în fața ,,specialiștilor’’. Știință, tehnologie, îndoială și incertitudine în cunoaștere O problemă este: ,,ce este știința?’’. Pentru Feynman tehnologia, a face lucruri noi, face parte din știință, spre deosebire de Basarab Nicolescu, la care tehnologia…

1 Comment

Tagore: mecanismul naționalismului folosit de aparatul statului, de angrenajul politico-economic în carnavalul materialismului extins din Apus până în Răsărit

Națiunea este fenomenul oferit de o populație când urmărește un scop mecanic. Națiunea Apusului, Europa fiind „o singură țară împărțită în mai multe țări”, și-a înfipt mecanismul națiunii în India. India nu este o țară, ea este un continent ca și America. Ca în America, India trebuie să găsească unitatea pentru popoare și rase diferite. Politicul și economicul impun mecanismul națiunii, însă națiunea a făcut mult rău Indiei, fiind pricina multor suferințe. Puterea politică și productivitatea economică au găsit în națiune…

0 Comments

,,Pascal și (anti)filosofia’’ de Vincent Carraud

A vrea să dovedești existența lui Dumnezeu este la fel de fără sens precum recunoașterea lui Isus ca rege în geometrie sau a-l considera pe Arhimede prinț în politică. Mai mult, dovezile metafizice interzic accesul la cel pe care vor să-l dovedească și să-l ajungă prin dovezi. Libido sciendi, curiozitatea, impulsionează căutarea de a dovedi existența lui Dumnezeu. Libido sciendi vrea să-l facă evident pe Dumnezeu prin reușita dovezilor. Orgoliul, superbia, este al doilea impuls: de la ego-ul meu, prin cogitatio…

1 Comment

Pierre Manent despre ,,rațiunea națiunilor’’: ,,umilirea reglementată’’ a națiunii europene, artificiul european și negarea creștinismului Europei

Națiunea surpată și Turnul Babel occidental Națiunea, ca matcă unde omul european a progresat, ca loc unde omul, chiar cosmopolit, s-a format, construcția națiunii se surpă. Există ideea ispititoare în Europa că omenirea se îndreaptă spre o unificare. Omul format în democrație vede mereu asemănătorul, spune Tocqueville, această tendință îndrumând spre un umanitarism, ce-l consideră pe celălalt un același, un asemănător cu mine, aducând a indiferență cu privire la ce ne separă. Un umanitarism confuz cu privire la diferențe este refugiul,…

1 Comment

Claude Lévi-Strauss cercetând ,,Supliciul lui Moș Crăciun’’ în libertas decembris  

În 1951, când încă Bisericile creștine se împotriveau sărbătorii americane a Crăciunului, socotind-o sărbătoare păgână, un Moș Crăciun a fost ars în fața a 250 de copii creștini. Fără știință, reprezentanții bisericii intrau cu acest autodafé în continuarea firească a unei istorii sincretice a Crăciunului. Toamna, când împărăția nopții și a întunericului invadează ziua, alungând lumina, când ciclul vieții se încheie în moarte, copiii costumați în fantome și schelete nu le dau pace adulților, până când nu le fac daruri (exemplu…

0 Comments