Mario Vargas Llosa despre ,,chipurile răului’’  și rosturile literaturii

Arta este trăirea dorului după viața primitivă, sălbatică, excesivă, intensă, barbară, literatura este îngăduința în civilizația omului domesticit de a trăi această viață ascunsă. Acea parte aparent îmblânzită, ascunsă în noi de civilizație, devine acceptabilă în literatură, în artă. Instinctele violenței, morții, plăcerii sunt satisfăcute într-o literatură ca a Marchizului de Sade, o astfel de literatură are rolul de a ne aminti de această parte din noi, care oricând poate erupe în civilizație, de asemenea, contrar moraliștilor, cunoașterea răului în literatură,…

0 Comments

,,Utilitatea inutilului’’ Nuccio Ordine

,,Licealizarea universităților’’ din țările europene a fost realizată prin: învățământ ,,mai plăcut’’ pentru studenți, atragerea studenților prin reducerea programei, cursuri interactive superficiale cu dispozitive și chestionare cu răspunsuri multiple, reducerea dificultății în a lua examenele pentru a ușura absolvirea și pentru îndeplinirea cifrei propuse de școlarizare. Același lucru și mai jos în învățământul inferior: liceul este ca un gimnaziu, gimnaziul ca școala primară, școala primară ca grădinița... Logica profitului a tăiat fonduri de la cercetare și a orientat învățământul spre campanii…

0 Comments

,,Caietele lui Serafino Gubbio, operator’’ scrise de Pirandello

,,Divinități din fier și oțel’’ și-a fabricat omul, ,,ajungând servitorul și sclavul lor’’, scrie Serafino Gubbio, cu aceeași mână cu care învârte manivela aparatului de filmat. Asupra lui homo sapiens, lui homo faber, a triumfat prostia, când poezia vieții a fost înlocuită cu ,,trăiască mașina care mecanizează viața!’’. Dacă ,,Lupul de stepă’’, ,,contemporanul’’ lui Serafino, se salva prin sălbăticia, căutarea de sine, exercițiile spirituale, Serafino se menține viu prin scris, și scrisul său fiind un exercițiu spiritual de salvare temporară din…

0 Comments

,,O vară cu Baudelaire’’ și Compagnon

O vară pregătind toamna, Baudelaire este poetul crepusculului, căderii, umbrei, toamnei, nostalgiei după soarele înfocat deasupra mării, nostalgiei după miezul zilei de vară. Vremelnică este vara trecătoare, trecător este acumul toamnei dispărut în amintirea apusului frumos. Baudelaire este intens ca o vară fierbinte, deranjant ca o căldură abia suportabilă, Baudelaire șocantul, excentricul, condamnatul, scandalosul, detestabilul, antiprogresistul, anarhistul, iritat chiar și de emuli, Baudelaire nu poate fi cunoscut decât intrând într-un fel de crepuscul, unde nostalgia unei veri pierdute se întrepătrunde cu…

1 Comment

,,Nuditatea’’ lui Giorgio Agamben sau dez-văluiri despre creație, mântuire, contemporan, K., fantome, identitate digitală, trupuri goale, înviate, boulimos…

Nu mai este nimic de zis, când opera are în ființa ei fără vreun rest creația și mântuirea într-o coincidență, contopind opera creatoare a îngerului cu mântuirea făcută de profet, nemafiind nimic de izbăvit de către profet, nimic de creat de către înger. Când îngerul creator se plânge de lipsurile creației devine profet, când poetul se tânguie asupra creației creează profeția critică sau face filosofie. Filosofia și critica au moștenit lucrarea religioasă a mântuirii, care fusese preluată deja de exegeza sacră.…

0 Comments

,,Laocoon’’ contemplat de Lessing

Comportamentul stoic nu este teatral, el ne-ar smulge admirația dar nu mila, mila crescând pe măsura durerii exprimate de personaje, precum fac Filoctet sau Hercule murind. Să strigi de durere nu este incompatibil cu un suflet tare, iar mila față de suferința unui personaj poate stârni pasiuni și imagini clare, nu la fel face admirația față de un caracter stoic, ce este o uimire inertă. Dar strigătul de durere nu trebuie să schimonosească fața. Ura și mânia sunt atenuate în artele…

1 Comment

George Steiner ,,în castelul lui Barbă-Albastră’’

Știința și tehnologia au produs grave probleme conexate cu dezechilibrele economice, distrugerea mediului înconjurător, provocând dileme morale. Costul revoluției tehnico-științifice a fost foarte ridicat dar exceptând criticii anarhici, pastorali, nu s-a îndoit nimeni de avântul de înstăpânire a naturii prin cunoașterea științifică. Certitudinea dogmatică a modernizării tehnico-științifice a fost susținută de o voință economică oarbă purtată doar de nevoia de confort și bunăstare materială. Dar a contat și convingerea că investigația mentală trebuie să meargă mereu înainte, să intre în toate…

1 Comment

,,Originile creativității umane’’ într-o carte necreativă de Edward O. Wilson

Coperțile cărții sunt împânzite cu argumente vrând să convingă cititorul despre valoarea autorului și cărții, de parcă nu am ști nimic despre marketing sau nu am ști că nu orice carte este valoroasă doar pentru că este scrisă de un autor premiat sau de un renumit om de știință. Creativitatea este o trăsătură unică și definitorie a speciei noastre, spune Wilson, dar este unică și nu prea. Este un sentiment că numai intelectul și emoțiile umane sunt capabile de creativitate, această…

1 Comment

Kim Ki-duk: excesul în artă și în viață

Depășind 12 ani de regizat, Kim Ki-duk se retrage într-o cabană dormind în cort afectat fiind de un accident din timpul unor filmări. Nu putea să scape prilejul să facă un documentar despre cearta regizorului cu sine (Arirang, 2011). Următorul deceniu avea să fie ultimul din viața sa, Kim Ki-duk murind în timpul pandemiei (2020), aflat în Letonia după 3 ani de procese cu actrițe ce l-au acuzat incognito de agresiuni sexuale. În timpul filmărilor de la filmul Moebius ar fi…

0 Comments

,,Peisajul și estetica’’ lui Rosario Assunto, o filosofie a întoarcerii la frumusețea naturii, o critică a vieții umane din orașul modern rupt de peisaj

Devine peisaj priveliștea judecată, evaluată, integrată într-o viziune artistică sau estetică. Peisajul este un teritoriu apărând privirii ca potențial obiect al unei reprezentări artistice, peisajul ca spațiu devenit obiect pentru experiența estetică. Un spațiu închis poate fi estetic dar nu este peisaj fiindcă peisajul deschide spațiul spre nelimitat chiar dacă este un teritoriu limitat, precum cerul care nu este peisaj dar aduce deschiderea spațiului spre nelimitat. Nu este o reprezentare a infinitului ca în simbolismele religioase din spațiile sacre, ci este…

4 Comments