Chantal Delsol în ,,Sfârșitul creștinătății’’, despre ,,inversiunea normativă și noul timp’’

Sfârșitul creștinătății înseamnă punctul terminus al civilizației clădite de creștinism vreme de 16 secole începând cu veacul al IV-lea. Nu se poate limita creștinismul doar la viața interioară a creștinului, cum face Mounier, decât cel mult pentru fiecare individ aparte, pentru că instituțiile creștinătății au avut efecte în lumea exterioară și au modelat civilizația. Dacă revoluțiile: engleză, olandeză, americană, încă se mai sprijineau pe creștinism, cea franceză devine antagonică creștinătății. Declinul creștinătății începuse. Încercările zadarnice de a salva creștinismul: contra-revoluționarii, revoluția…

0 Comments

Rosalia, Rusalii, zilele lor, ale trandafirilor

Rosaria, Rosalia, Rosario erau sărbătorile religioase romane, parte din cultul morților, desfășurate în lunile mai-iulie în diverse zone ale Imperiul Roman, atunci când trandafirii înfloreau. În aceste sărbători, mormintele erau acoperite cu petale de trandafiri, împodobite cu flori de trandafiri și violete. În Panteonul roman are loc anual, de Rusalii (Pentecost), o mesă catolică unde sunt aruncate mii de petale de trandafiri din cupola templului zeilor. În unele zone ale țării noastre, am văzut cum de Moșii de vară, în ziua…

0 Comments

,,Ziua M’’, 6 iulie 1941, ziua atacării României și Germaniei de URSS

Consultând mii de surse, scrierile ofițerilor sovietici, cercetând înarmarea armatei roșii, politicile sovietice din 1931-1941, Suvorov devansează planul de atac stalinist asupra Europei cu un an: din 1942, așa cum susțin istorici comuniști, în 1941. Ca și McMeekin, Suvorov consideră că războiul a început în august 1939 cu Mobilizarea secretă ordonată de Stalin și cu marea victorie a sovieticilor de la Halhîn-Gol din Mongolia contra japonezilor. Hitler a atacat URSS, când atacul sovietic contra Germaniei și României era iminent, fiind amplu…

0 Comments

,,Keynes, omul’’ lui Rothbard

Economistul Keynes a fost ,,un etatist machiavelnic fermecător, dar vrăjit de putere’’. Teoria sa susține o planificare central moderată a economiei și ar fi eficientă dacă statul ar fi condus de economiști sau de tehnocrați ca el. Keynes nu admitea critica lui Hayek despre panta alunecoasă pe care planificarea centrală și etatismul conduc la totalitarism, la subordonarea economiei și societății de către stat. Marxiștii keynesieni, precum Joan Robinson, trebuiau să-și subordoneze ideile pozițiilor de putere, politicienii cu mintea deschisă către chestiuni…

0 Comments

Cetățeanul Silvian-Emanuel Man în ,,regimul hibrid’’ român sau cum Hayek amenință ,,siguranța națională’’

Silvian-Emanuel Man este anchetat de DGPI/DIPI/,,doi și un sfert’’ pentru că împreună cu Școala Austriacă de Economie subminează economia națională și atentează la siguranța națională. Școala Austriacă de Economie promovează reducerea cheltuielilor statului, critică risipa banilor prin partide, astfel cetățeanul Man este acuzat că promovează cărți libertariene, anarho-capitaliste, precum cele ale lui von Mises sau von Hayek, laureat al Premiul Nobel pentru economie, critic al intervenționismul statului, etatismului și socialismului. De nu ai ști că ești în patria lui Caragiale, ai…

0 Comments

,,Învierea’’ lui Tolstoi, învierile lui Nehliudov, Maslovei, omului fără nume

Învierea poate fi schimbarea viziunii unui om despre viață și lume laolaltă cu transformarea existențială a lui. Învierea poate fi trăirea unei culpe, unei vinovății față de celălalt și ispășirea până la jertfirea față de el. Învierea poate fi a nu primi jertfa celui vinovat față de mine, a ajunge să-l iubesc încât să mă jertfesc pentru el, pentru a opri jertfa lui pentru mine. Învierea poate fi a începe să-l cunoști pe Dumnezeu prin mizeria și ororile lumii. Învierea poate…

0 Comments

Derrida, ,,Veacul și iertarea’’ necondiționată

Iertarea implică două singularități: vinovatul și victima. Când apare un al treilea este vorba de amnistie, reconciliere, reparație, grațiere, de ceea ce ține de ordinul juridic, penal și politic. Se  confundă iertarea dintre cele două singularități cu amnistia, achitarea, prescrierea, reconcilierea, travaliul de doliu ca terapii politice sau cu orice alt fel de ecologizare istorică. Reprezentantul statului judecă, grațiază, prescrie, dar nu poate impune iertarea privată. O femeie de culoare declara în fața Comisiei de Reconciliere din Africa de Sud, că…

1 Comment

Alain de Benoist: rebelul diferit și singular contra mondializării ideologiei lui Același

Omagierea rebelului și rebeliunii Între 1661-1789 în Franța au avut loc 8500 acte de revoltă sau de rebeliune. Revoltele repetate culminând cu Revoluția din 1789. Revoluționarul este deosebit de rebel și de revoltat pentru că are o conștiință ideologică mai puternică și urmărește o transformare radicală, respingând orice reformă. Disidenții, liber-cugetătorii, libertinii, inventatorii samizdatului sunt și ei categorii de revoltați și de rebeli. Rebeli există și azi, ei sunt gânditori liberi care sunt închiși, marginalizați, tolerați, respinși de gândirea unică dominantă…

1 Comment

Taubes, ,,teologia după cosmologia copernicană’’, distrugerea ierarhiei și egalitatea democratică

Teologia este o problemă a teoriei politice: Platon pune problema acceptării în cetate a poeziei, a literaturii mitologiei și pietății eline. Termenul teologie se întâlnește prima dată într-un dialog platonician, unde tipurile teologiei trebuie să reprezinte adevărat Zeul în oricare gen al poeziei (epic, liric, tragic). Termenul ,,teologie’’ a fost inventat când miturile și literatura pietății trebuiau judecate de tribunalul rațiunii, ,,când simbolurile mitice create pentru a exprima întâlnirea om-divinitate...și-au pierdut forța revelatoare pentru experiența și conștiința omului’’. Cum nu există…

0 Comments

Mario Vargas Llosa despre ,,chipurile răului’’  și rosturile literaturii

Arta este trăirea dorului după viața primitivă, sălbatică, excesivă, intensă, barbară, literatura este îngăduința în civilizația omului domesticit de a trăi această viață ascunsă. Acea parte aparent îmblânzită, ascunsă în noi de civilizație, devine acceptabilă în literatură, în artă. Instinctele violenței, morții, plăcerii sunt satisfăcute într-o literatură ca a Marchizului de Sade, o astfel de literatură are rolul de a ne aminti de această parte din noi, care oricând poate erupe în civilizație, de asemenea, contrar moraliștilor, cunoașterea răului în literatură,…

0 Comments