Afecțiunea, admirația, dorințele, intuițiile sunt cele dintâi în evaluările, valorizările și alegerile noastre, apoi urmează judecata, raționamentul, gândirea despre societate, politică și religie. De la Wundt până la Zajonc, până la studiile din psihologia socială ale lui Todorov, Paxton și Greene, mintea noastră evaluează instantaneu, judecățile sociale și politice depinzând de intuițiile noastre, judecățile morale fiind influențate de stările noastre fizice precum gusturile sau mirosurile.
Elefantul (intuițiile, înclinațiile, afecțiunea, admirația etc.) și călărețul (judecățile, raționamentul, reflecția strategică etc.) fiind o pereche metaforică folosită de Haidt pentru a descrie acest dualism problematic din alegerile noastre morale, politice sau religioase (pp. 96-99).
Dacă am privi în urmă la faimoasa Duminică a Orbului din 1990 când poporul român l-a votat la primele alegeri libere pe Ion Iliescu în proporție de peste 85%, probabil se potrivește mai bine perechea simbolică a lui Schopenhauer (pe care Haidt se pare că nu o cunoaște): orbul pentru voință, înclinație, afecțiune, admirație, iar slăbănogul pentru intelect, rațiune, judecată, alegerea făcând-o dinainte voința oarbă, iar slăbănogul doar furnizează judecăți, motive posterioare alegerii deja făcută de voința oarbă.
Un cerc vicios sau cum putem accepta această carte
Desigur Haidt nu neagă că și argumentele călărețului pot influența elefantul și înclinațiile lui, dar plecând de la Hume, el critică tradiția raționalistă continuată și în psihologia socială, ce dă întâietate rațiunii în evaluările și alegerile noastre.
Haidt susține un intuiționism bazat pe cercetările, studiile din psihologia socială, vorbind de un domeniu al psihologiei morale unde el își desfășoară cercetările. Dar nu este aici un cerc vicios? Nu alege Haidt să demonstreze ce îi susține teza intuiționistă? Raționalistul ar sta mai bine, alegând ceea ce reflecția l-a condus, asta dacă nu cumva admirația pentru rațiune, atașamentul la tradiția raționalistă etc., nu l-a determinat anterior în cercetările și evaluările lor. Haidt recunoaște că a-i accepta cartea și ceea ce susține în ea, ține de elefantul din cititor întâi și apoi de călăreț. Fie că elefantul din noi are o înclinație spre această carte sau nu, unele aspecte sunt demne de amintit și de judecat.
În funcție de ce alegem în politică?
1. Fundamentul grijă/vătămare.
Reacționăm cu compasiune, cu grijă sau blândețe când vedem un animal lovit sau un om neputincios agresat ori față de cei vulnerabili, săraci sau nefavorizați de soartă.
2. Fundamentul corectitudine/înșelăciune poate însemna egalitate de stânga, socialistă cum fac democrații americani ce dau banii muncitorilor celor leneși, imigranților ilegali, femeilor șomere cu copii ca să aibă eventual bani de droguri sau corectitudinea ca proporționalitate cum susțin conservatorii, dreapta, adică a recompensa în funcție de contribuția fiecăruia, chiar dacă acest fapt duce la inegalități.
3. Fundamentul loialitate/trădare
Loialitatea se manifestă, conform studiilor, în cazul bărbaților din copilărie mai ales față de echipe, grupuri, ce se află uneori în luptă. Femeile își manifestă cu precădere loialitatea în relațiile dintre două persoane. Mândria de a face parte dintr-un grup, loialitatea și susținerea grupului, patriotismul, sacrificiul de sine, furia împotriva trădării sunt emoții și virtuți relevante pentru acest fundament.
4. Fundamentul autoritate/subminare: ,,o să ne întoarcem în Iordania, pentru că nu vreau să-mi spună fiul <<du-te dracului>>’’, spune un șofer de taxi aflat în SUA. Respectarea ierarhiei, relațiile din ierarhie arată semne de dominație, de supunere provocând teamă, dar și respect, considerație. Haidt mărturisește că a crescut cu echivalarea dintre ierarhie, putere, exploatare și rău, dar clasificarea autorității la Fiske studiind populații din Africa, arată că ierarhiile sunt uneori de tipul părinte-copil cum sunt cele din tradițiile de omagiere a străbunilor sau tradițiile religioase, relațiile nefiind inerent abuzive.
5. Fundamentul caracter sacru/degradare
Ceea ce este dezgustător precum cazul Meiwes/Brandes nu este neapărat imoral din perspectiva unei morale utilitariste bazată pe plăcere. Dar dincolo de aceasta este ceva intangibil, sacru, anumite acțiuni, persoane, lucruri sunt nobile, elevate, pure pe când altele sunt impure, degradante, josnice. Așa vorbesc conservatorii americani despre sanctitatea vieții, căsătoriei, a vieții umane, a trupului ca templu al spiritului, nu doar ca o bucată de carne supusă dorințelor, ca în cazul Meiwes/Brandes.
6. Fundamentul libertate/oprimare pe baza căruia sunt respinși din grupuri bătăușii și tiranii, iar în societate și politică este criticată orice formă de dominație. Acest fundament susține egalitarismul și antiautoritarismul stângii, furia antiguvern a libertarienilor, dar și cerința conservatorilor de a avea libertate și de a nu fi călcați în picioare de putere.
El însuși un democrat, Haidt susține că rezultatele slabe ale democraților la prezidențiale din ultimele decenii ale secolului XX sunt provocate și de faptul că nu sunt luate în seamă fundamentele pe baza cărora americanii aleg. Democrații se adresează fundamentelor 1, 2 și 6, republicanii (conservatorii) tuturor celor 6. Conservatorii (republicanii) înțeleg mai bine elefantul din fiecare alegător și modelul intuiționist susținut de Haidt în cadrul psihologiei morale.
Democrații susțin politici bazate mai mult pe promovarea pluralității în defavoarea unității fiind ușor acuzați de trădare, subminare, sacrilegiu. Omul este un homo duplex, spune Durckheim, acționând pe două niveluri: ca individ și ca parte a societății. Democrații se adresează prea mult individului, nevoilor lui, libertății lui, egalității dintre indivizi, uitând de aspectul social: camaraderie, loialitate, patriotism, ierarhie, respect, sacralitate… (pp. 162, 168-179, 182-185, 187-192, 232-233, 280), (democrații sunt socotiți de stânga sau liberali în SUA, liberalii fiind de dreapta în Europa).
Suntem 90% cimpanzei și 10% albine, avem instinctul de roire și practicăm religia ca un sport de echipă
Cimpanzeii nu se ajută unii pe ceilalți în primejdii, albinele lucrează în grup. Pe baza psihologiei evoluționiste, Haidt susține că evoluția omului s-a accelerat în ultimii 50000 de ani, noi oamenii devenind primate egoiste ce doresc să facă parte din ceva ce depășește existența individuală.
Moralitatea dintr-un grup unește dar și orbește, oamenii religioși sunt altruiști în special cu cei de-o credință cu ei, altruismul fiind parohial. În omul religios, în admirația din fața naturii a lui Emerson, în ciupercile teonanacatl ale aztecilor până la concertele rock, tehno, house etc., unde mii de oameni devin un trib, instinctul de roire din individul uman îl face să devină ,,noi’’, parte dintr-un întreg. Dar comunitățile, întregurile, ,,triburile’’ sunt totuși diferite.
Studiind comunitățile din secolul XIX din SUA, antropologul Richard Sosis a descoperit că doar 6% din comunele seculare precum cele pe baze socialiste au supraviețuit, pe când din comunele religioase au supraviețuit 39%. Oamenii religioși cooperând mai mult între ei fără să fie înrudiți. Prin această observație Haidt critică noul ateism (Dawkins, Sam Harris etc.) ce susține că religiosul se dedă la ritualuri inutile, ineficiente, iraționale și costisitoare. Religia nu este un set de credințe în fantasme, oamenii religioși joacă în echipă, iar zeii sunt ca stâlpii de armindeni de care se leagă oamenii mișcându-se în jurul stâlpului, constituind astfel e pluribus unum (pp. 273-274, 282-287, 316-317, 312-322, 326).
Încheiere
Suntem dezbinați în problema religiei pentru că n-am jucat în echipă alături de alți oameni religioși făcând parte din parohia lor. Suntem dezbinați în problemele politicii pentru că nu avem fundamente comune atunci când alegem. Am 3 copii cu 4 soți și aștept ajutor de la stat atunci votez cu democrații. Problema ajutoarelor sociale a afectat și politica românească, unii politicieni promit astfel de ajutoare în continuare. Dar alții critică, ca și în SUA, ajutoarele sociale pentru cei care nu le merită, stimulând lenevia și parazitismul, corectă fiind remunerația după merite și realizări. Mai mult sau mai puțin, cele 6 fundamente sunt sesizabile și în politica românească, cel care votează alegând mai puțin rațional, fiind mânat de speranțe, revoltă, dezamăgire, atașament față de un partid…La alegeri călărețul slab votează urmând elefantul orb.
– scris de Cătălin Spătaru
Sursă:
Jonathan Haidt, Mintea moralistă. De ce ne dezbină politica și religia?, trad. de Simona Drelciuc, Editura Humanitas, București, 2016
surse poze: wikipedia.org; cartepedia.rio; elefant.ro
Am citit și eu cartea, am citit și alte cărți – psihologie socială, psihologie in general, și vreau să spun că Haidt are dreptate. Domnișoara sau doamna care a scris articolul nu este suficient documentată. Nimeni nu alege în viață decât ce îi este dat să aleagă prin bagajul genetic și educația primite.
În ceea ce privește întâietatea rațiunii, deja a devenit recunoscut în mediul de specialitate că este o iluzie.
Cartea este una detașată iar autoarea articolului este implicată, părtinitoare prin faptul că nu-și ascunde o dorință personală, deși n-o dezvăluie.
:)) deși Haidt vrea sa fie detașat nu este. Mussolini e rău cu fascismul lui, conservatorii se bucura de căderea comunismului, democrații ca el, nu? La pp. 271-272 autorul urmează îndemnul lui Lesley Newson, psiholog evoluționist, care i recomandă ca nu cumva selecția de grup sa insemne doar înfruntare sau război între grupuri, selecția de grup sa însemne cooperare, înlăturarea elementelor antisociale…suna asemănător cu ideologia oficială din educația prezenta: sa incurajam cooperarea între copiii noștri, nu competiția. Nu cred că un om de știință din zona științelor sociale și umane poate rămâne cu totul detașat de valorile in care crede. Nu cred nici în poveștile de psihologie evoluționistă deși sustin teoria evoluției ca singura teorie științifică despre originea omului. Cum spune Haidt omul pe lângă gene și educație își construiește și propria poveste de viață privind înapoi. Cam așa își reconstruiește și omenirea poveștile despre originea și transformarea ei: plecând de la amintiri (dovezi). Am râs pt că numele meu e la sfârșitul articolului și nu sunt din câte știu d-ra/d-na. Da, sunt mereu implicat, părtinitor și am muuulte dorințe nedezvăluite:) acest articol nu este unul științific, este o „poveste” pe marginea cartii:)
Mi s-a părut că e nume de femeie, iertare. În rest, rămân la opinia mea.