Cei mai mulți pași importanți din evoluția vieții au fost provocați de paraziți (Margulis). Cercetând ipotezele originii vieții, Freeman Dyson (fizician, matematician, academician, multiplu premiat) examinează și ipoteza unui ARN parazit, apărând în celulă ca o accidentală maladie parazitară, parazitul devenind cu timpul un simbiont alături de proteine și ducând într-o perioadă mare de timp la formarea ,,aparatului genetic actual’’. Dar acest parazit nu este un virus deși originea virusului este incertă, el ar putea fi o plasmidă, adică fragmente de acizi nucleici, ce au învățat să supraviețuiască în afara celulei gazdă acoperindu-se cu un înveliș de proteine. Sau ar fi un degenerat al unei celule, ce a devenit parazit.
Prionii au fost considerați inițial virusuri. Aceste organisme sunt responsabile de cunoscuta boală a vacii nebune, de scrapie la ovine, kuru și boala Creutzfeldt-Jacob la om prin degenerarea lentă a creierului. Boala kuru aproape a exterminat tribul Fore din Noua Guinee pentru că mai ales femeile consumau creierul celor decedați. Gajdusek, laureat al Nobelului pentru medicină, a oprit boala explicând consumatorilor de creier uman că boala lor este provocată de ingerarea substanței cerebrale.
Căutarea virusului în cauză a eșuat, Prusiner a presupus că este o proteină modificată, numind-o prion adică particulă proteică infecțioasă. Prionul se multiplică și produce boala, nu răspunde la testele pentru prezența acizilor nucleici. Rămâne un mister cum reușește să se reproducă fără acizi nucleici. Probabil a găsit calea de a invada celulele nervoase transformând proteinele din celula invadată în copii ale sale.
Înțelegerea prionilor poate să nu ducă la înțelegerea originii lor dar probabil ei sunt proteine de același tip cu cele din celulele nervoase, forme modificate ale proteinelor ce se propagă transmițând forma lor alterată proteinelor normale din creier, acționând ca o matriță deformată, prionii sunt rezistenți la agenți chimici și fizici.
Prionul îi folosește lui Dyson ca eventuală dovadă a originii duble a vieții. Sistemele vii originare puteau metaboliza dar nu se puteau replica pentru că aveau molecule asemănătoare proteinelor, nu acizilor nucleici. Prionul ar fi o dovadă dacă el ar fi o rămășiță originară urmașă direct din primele organisme, ce au trăit înaintea aparatului genetic cu acizi nucleici. Dyson crede că prionul nu este primitiv, ci a apărut ca un virus, avansând ipoteza că a apărut în timpurile moderne, fiind puțin probabil ca a stat miliarde de ani ascuns pentru ca deodată să se potrivească cu creierul ovin. De asemenea este improbabil ca prionul să supraviețuiască fără aparat genetic propriu atât timp. Probabil prionul este și el un fragment desprins din celulele cerebrale.
Neurologul și farmacologul Klawans are un pacient cu mers dezechilibrat, creierul distrugându-i-se în mod alarmant. După ce medicii nu și-au dat seama că este vorba de boala Creutzfeldt-Jakob, Klawans îi aduce la cunoștință nevestei pacientului de ce suferă soțul ei incapabil să mai înțeleagă ceva. Spunându-i că boala soțului este provocată de prioni, soția rămâne nedumerită. Klawans încearcă să-i deslușească soției despre ce este vorba, pomenindu-i de boala vacii nebune și făcând o analogie cu ea. Soția reține că soțul suferă de boala vacii nebune deși boala Creuzfeldt-Jacob (BCJ) nu este boala vacii nebune. Un ziar local publică ce a reținut soția, știrea este preluată de o agenție de presă, apoi prețurile scad dramatic la carne de vită, porumb și soia. Ministerul Sănătății s-a interesat de caz și în sfârșit jurnaliștii (probabil plătiți de minister) i-au luat un interviu lui Klawans pentru a lămuri situația. Prietenii l-au sfătuit pe Klawans să nu mai pună diagnosticul de boala vacii nebune fără să-i anunțe pentru a-și vinde acțiunile de pe piața comerțului cu carne și cereale. În ciuda protestelor lui Klawans că el nu a pus un asemenea diagnostic investitorii au rămas la același sfat.
Klawans dezvoltă scenariile și istoria din jurul prionilor și bolilor degenerative de la oameni și animale. Există o genă a proteinei prionice întâlnită la oameni și la unele animale. BCJ este izolată, cam un caz la un milion și nu există epidemii. Există un risc scăzut să luăm din hrană prioni deși pare probabil să fie atotprezenți în hrana noastră. Cei cu gena prionului sunt mai predispuși să facă BCJ. Prionii au fost transmiși și prin injectarea de hormoni de creștere luați din hipofiză, pe o perioadă de un deceniu administrându-se copiilor cu nanism hipofizar hormoni luați de la pacienți care poate aveau BCJ, prioni ori erau în perioada lungă de incubație, incubația uneori durând până la 4 ani. Prionii se pot replica precum virusul SIDA. Din ARN cu ajutorul unor enzime pot produce ADN inversând calea comună de la ADN la ARN apoi la proteină. La boala kuru de la tribul Fore, unde se mânca creierul crud al decedaților, calea ar fi de la prion la ADN, adică locul genei prionului, apoi la ARN și în sfârșit la producția proteinei infectate. Acesta ar fi un scenariu.
Celălalt este al lui Gajdusek: el imaginează o moleculă ,,contagioasă’’, care se reproduce prin polimerizare. De ce prionii nu atacă și alte organe interne? Pe lângă posibilele mijloace de apărare din organe și izolarea creierului, neuronii față de celulele altor organe interne, nu se reproduc, ci se repară producând proteine noi, așa intră prionul în neuronul ce se repară pe el însuși. Așa apar proteinele prionice și ele polimerizează hrănindu-se cu neuronii, formând depozite, distrugând membranele pe care ar trebui să le repare, ele ajung treptat să ucidă nervii și evadează în creier, în alți neuroni unde fac același lucru.
Dar distrugerea creierului nu este aceeași boală cu encefalopatia spongiformă bovină sau boala vacii nebune deși este provocată tot de prioni. Aceștia ajung în corpul vacilor din hrana administrată de om: făina de carne și oase procesate pentru a suplimenta necesarul de calciu al vacilor. Canibale și omnivore, vacile au luat prioni din resturile de măduvă sau creier rămase pe oasele măcinate în făină. Corpurile erbivorelor nepregătite pentru asemenea prezențe, cum sunt prionii, s-au îmbolnăvit începând să meargă împleticit, slăbind și murind.
La un an sau doi de la apariția bolii vacii nebune în Marea Britanie, 11 tineri, majoritatea adolescenți, au făcut BCJ, encefalopatie spongiformă prezentând deteriorare neurologică progresivă, ataxie precum la boala kuru a celor din tribul Fore, anxietate, depresie, demență, toți decedând. Autoritățile au refuzat recunoașterea vreunei legături între boala vacii nebune și cea a tinerilor. Mii de vaci fiind ucise pentru a preveni răspândirea unei boli create de om prin modificarea alimentației bovinelor nepregătite pentru ea.
După Klawans probabil prionii au fost de mult timp printre noi, la fel și gena proteinei prionice, prezentă din epoca dinozaurilor, genă pe care o au multe specii, însă porcii nu o au, carnea de porc fiind mai sigură din acest punct de vedere. Oricum intervenția omului în adaptabilitatea reproductivă a speciilor a dus la apariția bolilor provocate de prioni. Sau canibalismul celor din tribul Fore, care odată suprimat, a dus la eradicarea bolii kuru.
Între cărțile lui Dyson și Klawans sunt 15 ani (1985-2000), de observat că Dyson se îndoiește că prionii au existat de mult timp, în timp ce Klawans susține ca probabilă existența lor dintotdeauna și că gena proteinei prionice este chiar înainte de epoca dinozaurilor. Așa cum este probabil ca pornirea de a învinovăți omul că a fost o cauză a apariției bolilor provocate de prioni la animale și semeni (hrănindu-le cu făină din oase de animale bolnave, mâncând creierul crud al celor decedați) să fie și o tendință la modă de a-l face vinovat de răul de pe planetă.
Omul de știință, ca orice om, cunoaște mereu plecând de la cunoștințe prealabile, vezi supoziția inițială că prionul ar fi virus. La fel, și în secolele anterioare, probabil boli cauzate de prioni au fost, dar ele nu au putut fi înțelese ca fiind ceva nou, ci au fost reduse la boli comune sau ignorate ca pe niște forme rare ale decrepirii treptate la om. Așa cum a fost ignorată și conexiunea pe care Klawans o acuză: dintre boala vacii nebune și îmbolnăvirea tinerilor menționați.
Ce ignoră Klawans, din solidaritate de breaslă sau de grup, este că sigur au fost specialiști, care au ajutat autoritățile să respingă conexiunea dintre boala vacilor și a oamenilor deși este un factor comun la ele: prionul. Mereu există niște oameni de știință gata să-și pună știința în slujba binelui comun înțeles ca politică a autorităților.
Oricum citindu-i pe ambii oameni de știință, cel puțin la nivel teoretic se păstrează demersul cunoașterii în limitele a ce poate fi știut, demarcând ceea ce poate fi cunoscut doar probabil, evitând discursul atotștiutor al celor care au impresia că știu multe.
scris de Cătălin Spătaru
Surse:
Freeman Dyson, Originea vieții, trad. și note de Eugen A. Preoteasa, Humanitas, București, 2016, pp. 31, 33, 46-49.
Harold L. Klawans, În apărarea femeii cavernelor. Povestiri de neurologie evoluționistă, trad. Florin Tudose, Editura Trei, București, 2017, pp. 250-278
surse imagini: proprie, amazon.com
