Din nou în Munții Ciucului, pe o culme nordică, de pe care se vede bine Noșcolatul și Valea Antaloc. Urcarea prin zăpada de pe Culmea Mare devine anevoioasă însă în golul alpin, nu departe de Vârful Ascuțit, zăpada este bătucită de urmele unor utilaje. Un peisaj de alb strălucitor în lumina soarelui se deschide înspre cele patru zări către culmile Ciucului și Tarcăului. De lângă Vârful Popoiu, zăpada nu mai este așa mare, în pădurea de lângă Vârful Tatălui oamenii pădurii lucrează de zor, zgomotele lor pierzându-se în urma urcușului înspre fruntea Tatălui numit Apahavas sau Ciugheș. Pe capul Tatălui trece și granița Bacău-Harghita, Transilvania-Moldova, granițe umane, munții au alte limite, privirea sare peste ele către Tarcăul cu Culmea principală. La întoarcere, am preferat Valea Boroș în locul Văii Ugra, pe care coborâsem din Munții Ciucului venind dinspre Viscol, tot pe o splendidă zi luminată de două ori: de soare și de zăpadă.
https://www.outdooractive.com/en/track/inregistrare-pe-25-feb.-2025-09-21-26/310387508/#dm=1
scris de Cătălin Spătaru
