Inițierea
Contemporanul lui Lessing, Mozart masonul era într-o masonerie funcționând precum o societate sau o rețea de întrajutorare. Ceva asemănător susține și Lessing despre francmasoni, în dialogul său dintre Ernst și Falk francmasonul. Francmasonii nu numai că se sprijină unii pe ceilalți, dar sprijină și cetățenii unui stat: înființarea de cămine pentru copii, de manufacturi pentru a le da de lucru celor săraci, suport pentru reformarea pedagogiei, cursuri de desen pentru copiii nevoiași, educație orientată spre libertatea și independența individului. Dar acestea sunt doar ceva exterior în francmasonerie.
Francmasonii țintesc spre un bine construit treptat peste secole așa încât doar în timp se poate vorbi despre binele făcut de ei, despre tot binele existent în lume, rod al activității lor vizibile și invizibile. Francmasonii caută să facă acele lucruri atât de bune încât să facă de prisos faptele bune ale oamenilor. Pentru că ei i-ar învăța pe oameni să se guverneze singuri, pentru că ei i-ar ajuta să se unească contracarând factorii ce-i despart pe oameni, contracarând activitățile și situațiile care-i fac pe oameni să se diferențieze și să se lupte unii cu ceilalți.
Nu oamenii există pentru stat, ci statul pentru oameni, iar orice fericire a statului pentru care oamenii trebuie să sufere este o tiranie. Fericirea statului este formată doar din fericirile indivizilor, nu există o altă fericire. Sarcina statului fiind doar unirea indivizilor, prin această unire oamenii bucurându-se mai mult de viețile lor. Așa susține francmasonul Falk, dar neîncrezătorul Ernst, ce pare a fi o altă mască a lui Lessing, atenționează că individul poate abuza de astfel de adevăruri împotriva celorlalți, vorbind de ,,tiraniile statului’’ pentru a-și proteja fericirea sa egoistă. Astfel, Ernst pare a prefera tăinuirea unui adevăr de care se poate abuza. Nici vorbă de a susține cumva vreun drept al statului de a-i cere suferință omului, mai mult, orice constituție a statului, cea mai ideală organizare a statului va avea efecte dăunătoare asupra fericirii omenești. Pentru că orice organizare este a minții umane imperfecte.
Un stat pentru toată lumea, chiar cel mai bun, nu va fi guvernabil, diferențele vor persista, orice unire oricât de perfectă nu va face decât să creeze noi diferențe și noi motive de despărțire între oameni. Chiar și o egalitate în proprietăți dictată de stat se va prăbuși pentru că oamenii acționează diferit, au priceperi, caractere diferite. Pare că orice organizare care-i unește pe oameni îi face să se despartă, dar pe de altă parte diferențele nu-i împiedică să se unească. Mai ales când francmasonii, ca dintr-o biserică invizibilă, ar depune străduințe de a-i uni pe oamenii separați de diferențe, înstrăinați unii de ceilalți.
Aceasta fiind una dintre misiunile lor importante: de a contracara relele inevitabile ale statului ce-i separă și-i diferențiază pe oameni. Contracararea treptată presupune studierea relelor statului, acest studiu făcând parte din sarcina francmasonului. O sarcină grea căci omul sagace se amăgește atât de ușor, și în plus, ameliorarea separărilor dintre oameni, ar trebui făcută astfel încât să nu prejudicieze statele. Această cunoaștere și această acțiune fiind transmisă în cadrul organizației prin formarea oricărui bărbat care dorește să devină francmason indiferent de statut sau națiune, dar care dovedește anumite aptitudini potrivite pentru a fi francmason. Lupta cu inevitabilele rele ale statului, cu răul dictat de organizarea statului stând mai degrabă în sarcina fiecărui cetățean curajos și conștiincios, nu a francmasonului.
Deziluzia
Ernst devine francmason, Lessing este refuzat, ca fiind prea ,,înflăcărat’’, apoi este introdus într-o lojă (,,La cei trei trandafirii aurii’’) în timpul unor fracturări între lojile masonice. O acceptare repezită, însă ,,fratele’’ Lessing avea să fie avertizat de un maestru francmason să nu publice vreun tratat despre masonerie. Lessing este dezamăgit, și Ernst, masca sa este deziluzionată. Dar nu trebuie să faci parte dintr-o lojă ca să fii francmason în faptă. Agapele de după întrunirile masone, strângerile de mână nu sunt suficiente să iluzioneze.
Lessing critică necromanția, șarlatania, escrocheria unor masoni, alchimia practicată de o parte din ei, unii masoni sunt membri doar din interes material și mercantil, societatea francmasonilor nu produce schimbările în bine așteptate în societate. Egalitatea susținută de loji lipsește, accederea în francmasonerie nefiind deschisă oricui, egalitatea promisă rămânând un ideal. Mai mult, la adăpostul serviciilor caritabile, banii se investesc în fabrici pentru a face rente mari destinate membrilor din fruntea lojilor. Sunt prea mulți masoni printre cei care fac sau administrează legile într-un stat, spune Lessing.
Este deziluzia semnul pentru ceva fundamental corupt în francmasonerie? Sau dezamăgirea provocată de francmasonerie este precum fumul scos de focul adevărului? Deziluzia fiind coșul cu funingine construit deasupra vetrei luminate de focul adevărului. Nemulțumirea inițiatului dezamăgit fiind necesară pe drumul spre construcția de sine a masonului.
Utopia
,,Congresul este o Lojă’’, Revoluția americană pare o întemeiere a unui stat al masonilor. De la George Washington până la Benjamin Franklin, unii luptători americani importanți au fost francmasoni. Loja masonică a funcționat ca o rețea de informație sprijinind lupta americanilor. Ei sunt constructorii unui nou stat, un stat liber, pentru că vin din tradiția secretă a constructorilor. Lessing pleacă de la trecut, face speculații, pentru a crede din nou în francmasoneria benefică umanității și sinergică la construirea societății dezirabile. Templierii ar putea să fi fost niște francmasoni ai timpului lor, ei ar fi încercat să unească ce este bun în Orient și Occident, idee regăsită și la Herder.
,,Free-Mason’’ este un termen istoric folosit pentru a da un înțeles fraternității secrete, de când francmasoneria nu se numea francmasonerie. Un termen folosit pentru meșteșugarii în construcții din Anglia secolului XIV, Masonry fiind o societate de experți în construcții. Apoi, în trecerea timpului, lojile, societățile masonice primesc și alte profesii în ele, dar rămân niște ,,constructoare’’. O construcție este și trecutul francmasoneriei, uneori fantezistă, alteori pură speculație. În ea apar Noe sau Cavalerii mesei rotunde, o Masonei ca societate de masă închisă, o companie de cavaleri, de călătorie sau de băut, o societate de spirite asemănătoare: doar câteva fire dintr-o mulțime crescută din rădăcina trecutului.
Și astfel pare că printre aceste cuvinte ceva ezoteric s-a strecurat făcându-se exoteric, că un secret a luminat pentru o scurtă clipă, dar pentru mintea oarbă a fost doar o rază orbitoare și neînțeleasă. Măștile lui Lessing par să fi înțeles, soarele înțelegerii a răsărit în interiorul lor, din lumina lui autorul vrea să împărtășească viitorului, dar misterul este păstrat. A șasea conversație între măștile lui Lessing nu a mai fost scrisă, s-a scris prea mult și pare că degeaba.
Utopia rămâne un mister, misterul francmasoneriei o utopie, calea masonică este către binele oamenilor. Să ne ferim de cei care vor binele umanității, cum spune Todorov? Sau să credem în căile misterioase ale masoneriei, vecine cu utopia, de a construi Templul Umanității, unde domnește armonia, realizându-se binele și progresul umanității? Francmasonii ar fi reglatorii relelor statului, reglaj discret, prin acțiuni invizibile învăluite de mister. Statul este real cu relele lui, societatea care l-ar îmbunătăți ar fi ireală și utopică.
Sau francmasonul este doar un șlefuitor de oameni, un banal alchimist, care preschimbă mizeria sufletului în virtuțile nobile, în fericirea de aur, precum cei care îmbunătățesc omul în prezent: terapeuți, dezvoltatori de personalitate…
Ori francmasonii au fost speranța unei epoci, a Luminilor, în a uni și conduce printr-o elită omenirea divizată de religii, identități, clase, etc. Mișcările internaționaliste, unirea statelor americane, unirea statelor europene, unirea națiunilor în organizații globale sunt toate rodul aspirațiilor de unificare a omenirii divizate. Cât impact au avut francmasonii asupra acestor construcții rămâne cel puțin în parte un mister. Unele organizații s-au dovedit utopii, altele se dovedesc slabe sau artificiale în trecerea timpului, fiind doar fum și funingine.
scris de Cătălin Spătaru
surse:
G. E. Lessing, Ernst și Falk. Educarea speciei umane, trad. Alexandru Al. Șahighian, Paideia, București, 1996, pp. 20-21, 24-26, 29-32, 35-38, 40-43, 47-48, 54-56, 58-61.
Gotthold Ephraim Lessing, Ernst și Falk: conversații pentru francmasoni, trad. Boris Gaza, Introducere de Wolfgang Kelsch, Postfață de Vali Cacioianu, Cartea Românească Educațional, Iași, 2024, pp. 11, 14, 16-18, 20, 22, 31-32, 70-73, 75-76, 78-85, 87-91, 93-95, 104, 107-109, 111, 113, 116-120, 125.
