Categorie destinată tuturor articolelor publicate de Vlad Țepeș.
La 32 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, figura lui Hitler a devenit un simbol al devastării. Războiul total, lupta popoarelor, crimele, violurile, răpirile, violențele în masă, foametea, deportările, lagărele de exterminare, ruinele orașelor, răniții, dispăruții, milioanele de morți – toate acestea reprezintă vina unui singur om, vina pierderii unui război, căci la finalul acestuia doar învingătorii sunt iertați de păcatele comise; este nevoie de un vinovat, de cel mai important dintre vinovați, dar acesta a…
Schiță a unui tren deshidratat în Marea Moartă Trenul vieții aleargăNu oprește în nici o stațieFuge nebun pe șineZboară de pe eleLe devoreazăTrenul vieții mele nu are stațieFuge încontinuuZac singur pe bancă rece și tare de pieleTimpuri noi, timpuri vechiTrenul ăsta este singurNu oprește în gară pentru a-și găsi perecheTrenul fuge, nu are semnal de statȘuieră nebunRefulare a frustrărilor, scoate scânteiÎn timp rugineșteTrenul meu nu are stațieSe descompuneCompune momente și la final le descompuneCă niște boli autoimune Universus Amândoi am fost…
Schița scrisă în albastru Te-ai agățat de firul de cernealăTe-ai pătat pentru a nu știu câta oarăDoar pentru a țese cuvinteleCa să transformi foile în cele mai frumoase veșminteCuvintele îmbracă omul Negura În marea singurătății te pierziÎn claustrofobie gândurile te apăsaOamenii din jur, din singurătate nu vor să iasăChiar dacă ești acasă, ești departe în singurătatea care nu te lasăTe lovești cu capul de zidurile ce te limiteazăSe spargeMelancolia până la ultimul strop se vărsaTe lași pe spate plutind receNu ai…
Simţi parfumul, când vine spre tine,Bestie ce dansează într-un ritm alert.Cerul se întunecă, alergi şi te trezeşti inertPluteşti pe un nor ce alunecă în décorMuribund călătoreşti spre Paradisul interior,Aluneci printre speranţe şi dorinţe neîmpliniteSimţi izul plăcerilor infiniteAuzind sunetele harpei cu corzi aurite. Aterizezi pe nisipul rânced şi vezi un scaun cu 3 picioare;Avansezi curios, inima bătând cu ardoare.Curaj! Aşezându-se I se pune o întrebareSimţindu-I răsuflarea caldă, ce va face oare…“Vrei să-ţi vezi viaţa? “O sclipire aprinsă se arată ca soarele dimineaţa…
image description
„Cititorul este tulburătoarea poveste a unei iubiri neobișnuite, dintre un adolescent şi o femeie cu douăzeci de ani mai în vârstă.” (notă de Laurenţiu Midvichi) Am adorat cum această carte pune în prim plan viaţa ei, a Hannei Schmitz - o femeie misterioasă, care se dezvăluie pe parcurs. O femeie cu un trecut misterios, dar care ajunge să o prindă din urmă. Am mai iubit modul lui, al lui Michael Berg, modul cum a descoperit-o, cum ea l-a ajutat…
Cele aproape 600 de pagini dezvăluie atâtea personaje, aproape fiecare cu scurta lui istorie, atâtea vieți prinse în câteva cuvinte sau câteva pagini, încât cititorul nu-i mai ține minte. Dar dă paginile mai departe, se intersectează cu personajele așa cum personajele se întâlnesc rapid între ele, se despart, se luptă, dispar, ca multele întâlniri din viețile noastre cu oameni cărora le afli câte ceva din povestea lor, apoi dispar, apoi dispărem. Câteva diviziuni despre câțiva domni ai favelelor par să creeze…
Despre moarte și felurile de a muri ieri, azi și mâine ‚‚Mori înainte de a muri, pentru a nu muri atunci când trebuie să mori’’ (Silesius). Naciketas, un tânăr brahman îl întreabă pe zeul morții despre misterul morții, dar zeul preferă să nu răspundă la întrebare (Katha Upanishad I, 20). Zeul morții îl îmbie pe tânăr cu o viață lungă, femei fermecătoare, copii mulți, muzică, animale…, dar Naciketas răspunde că viața este prea scurtă pentru așa ceva. Și nu este…
Pierdut în imensitate Tu spui că nu mai găseşti sfârşitul?Atâta timp cât ai căutat nemurire!Să nu-ţi fie ruşine, cu al 3 lea ochi deschis mă îndrept spre oraşul nemuritorilor,Eu caut nemurire.Atât de lacom sunt, mă îndrept cu paşii grei sfidând atâţia zei,Încălcând legile naturii mă îndrept spre apus,Ultimul peisaj văzut de Iisus.Cu cât mă îndrept mai aproape îmi simt paşii mai grei,Bucăţi din corpul meu se despart ca de rămas bun .Mă apropii de un rău şi mă uit în el…
Stau uitându-mă la cer, îmbrățișat de funia receUn gând vag vrea să mă încerceAjunge ca mintea să mi-o sfârteceInima să mi-o spinteceÎn mii și mii de fărâmeDar tu ai plecat, nu o să mai aibă cine să le adune Ca un Ateu neg existența unui DumnezeuPentru că tu erai în ceea ce credeam euZeul ce a făurit nașterea dragostei între noi doiDar, cum ai dispărut? Zeii sunt nemuritoriSau Eu am căzut în disgrațiile tale? Am căzut josM-ai făcut să urăsc ceea…
THE TONIGHT SHOW STARRING JIMMY FALLON -- Episode 0272 -- Pictured: (l-r) Jason Statham and host Jimmy Fallon on June 3, 2015 -- (Photo by: Douglas Gorenstein/NBC)
1.Care sunt cele trei cuvinte care te descriu cel mai bine? Radu: Îmi displace să mă autocaracterizez în mod serios, motiv pentru care nu o să fac asta. Vlad: N-am trei cuvinte care să mă descrie cel mai bine, deoarece îmi trebuie un întreg dicționar pentru a face asta. C: Starmorxol, Eptacarmehtonol, Ferdydurke. 2.De ce blogging? Radu: Fiindcă este încă o oportunitate prin intermediul căreia pot scrie. Vlad: Este un mod de a nu ține totul pentru mine, ceea ce scriu…
