Din nimicul ca spațiu al ,,libertății gravitaționale’’, al ,,libertății reale’’, din nimicul în care totul este cu putință, adică spațiul posibilului nerealizat, a apărut fondul ,,intim-străin’’ al lui Liiceanu: bărbat, român... El a hotărât să devină învățăcel, discipol al filosofului Noica, filosof ca Maestrul, mai puțin filosof ca Maestrul Noica, uneori mai mult sfătuitor politic pentru politicienii care-l bagă foarte puțin în seamă. Ca filosof ar trebui să fi reținut pățaniile filosofului Platon, pe care Liiceanu l-a și tradus, acel vestit…