Eu, Porphyrios, despre viața maestrului meu Plotin

Început și sfârșit Plotin nu vorbea despre neamul său, despre ziua sa de naștere, nu voia să i se facă chipul prin pictură sau sculptură. Trupul său era temniță a sufletului, nu conta prima zi a încătușării, adică ziua de naștere, fiind de fapt începutul condamnării sufletului la a purta jugul senzorialității, poftelor și pasiunilor. Chipul său cu care l-a încătușat natura, un chip zugrăvit, o copie a chipului ar dăinui după moartea unui om ca Plotin, ca și cum ar…

1 Comment

Socratele lui Paul Johnson, “un om pentru timpurile noastre”

Dându-i-se cupa cu otravă, Socrate a întrebat dacă poate face o libație în cinstea zeilor. Ar părea o impietate să oferi otravă zeilor. Nu i s-a permis pentru că otrava este doar pentru muritorul Socrate. Filosoful înțelege și afirmă că este o datorie să spună o rugăciune pentru buna petrecere din lume. Otrava o soarbe fără șovăială și este pregătit să moară. Se întinde și se acoperă. Dezvelindu-și deodată fața acoperită, ca pentru îngropăciune, înainte de a muri îi spune lui…

5 Comments

Metafizica lui Aristotel (Cartea A)

Cătălin Spătaru: “Toți oamenii au sădită în ființa lor dorința de a cunoaște’ ’(980a, trad. Ștefan Bezdechi), ‘‘Toți oamenii poartă în fire aspirația de a ști’’ (trad. Andrei Cornea), ‘‘Toți oamenii, prin natură, au dorința de a ști’’ (trad. Gheorghe Vlăduțescu), așa începe prima carte a ceea ce se va numi mai târziu ‘‘Metafizica’’. De la această aspirație, dorință din natura noastră, pleacă toată căutarea de pe drumurile vieții noastre, de pe drumul gândirii fără sfârșit. Ce caută Aristotel pe calea…

6 Comments