Paolo Rossi despre ,,nașterea științei moderne în Europa’’

Nașterea științei moderne nu a fost o naștere precum nașterea unui copil, o naștere bine delimitată, nu a fost o naștere pură adică neamestecată cu elemente socotite apoi, în timp, neștiințifice. A fost o apariție complexă purtând cu ea elemente ce aveau să fie înlăturate ca erorile unei cunoașteri nesupuse experimentului și observației. Oamenii de știință precum Kepler sau Newton nu au fost doar oameni de știință, ci oameni  cu preocupări mistice, religioase. Unii istorici ai științei pentru a expune glorioasa…

3 Comments

Carlo Rovelli despre ‚‚Ordinea timpului’’ complex și stratificat

Considerat de unii noul Hawking, fizicianul italian pare, cel puțin abordând problema timpului, să arate o mai mare deschidere către cultură în expunerea unui concept științific. Sau poate timpul, un concept complex ce-și păstrează misterul, uneori dureros, a impus o astfel de abordare. De la Horațiu, Mahābhārata, Eccleziast, Augustin și Saadi până la Rilke, Heidegger, Reichenbach și Proust, cartea fizicianului Rovelli aduce, alături de cunoașterea timpului din fizică, pe cea din filozofie, religie sau literatură. Mai mult, expunerea științifică a noțiunii…

0 Comments

Scrisorile lui Seneca – A doua parte

  La începutul anului trecut, publicam o recenzie a „Scrisorilor către Lucilius (Vol. 1)”, scrisori pe care Seneca i le-a trimis prietenului său Lucilius, undeva în jurul anilor 65 după Hristos, perioadă în care ultimul menționat era procurator al Siciliei. Primul volum conține 80 dintre aceste scrisori, motiv pentru care recenzia mea anterioară este mai degrabă o prezentare pe larg a cărții, în cadrul căreia am încercat să punctez temele de corespondență dintre Seneca și Lucilius, dar și să identific o…

1 Comment

Paul Davies despre “Ultimele trei minute ale universului” sau apocalipsa după cosmologi

Cătălin Spătaru:  Când transferul de căldură va duce sistemul la o temperatură uniformă și nu va mai avea loc nici un schimb de căldură, atunci sistemul ajunge la un echilibru termodinamic, numit entropie (pp. 24-25). Orice activitate fizică tinde către un echilibru termodinamic sau entropie maximă încât nimic nu se va mai întâmpla niciodată. Aceasta este moartea termică a universului. Faptul că universul se îndreaptă spre așa ceva în mod ireversibil, arată că el nu poate să fi existat dintotdeauna, nu…

1 Comment