,,O vară cu Baudelaire’’ și Compagnon

O vară pregătind toamna, Baudelaire este poetul crepusculului, căderii, umbrei, toamnei, nostalgiei după soarele înfocat deasupra mării, nostalgiei după miezul zilei de vară. Vremelnică este vara trecătoare, trecător este acumul toamnei dispărut în amintirea apusului frumos. Baudelaire este intens ca o vară fierbinte, deranjant ca o căldură abia suportabilă, Baudelaire șocantul, excentricul, condamnatul, scandalosul, detestabilul, antiprogresistul, anarhistul, iritat chiar și de emuli, Baudelaire nu poate fi cunoscut decât intrând într-un fel de crepuscul, unde nostalgia unei veri pierdute se întrepătrunde cu…

0 Comments

‚‚Etica” lui Spinoza demonstrată geometric începând cu ,,Deus sive Natura’’ (cartea I)

Știm, câte capete atâtea păreri, fiecare cu gustul lui, ș.a., aceste ziceri și zicători apar pentru că mulțimile mai degrabă își imaginează lucrurile decât le cunosc, oamenii nu explică natura lucrurilor, ci doar folosesc imaginația, construind existențe imaginare, în locul celor raționale. Ne încântă simțurile, lucrurile sunt atrăgătoare sau respingătoare, sunt plăcute sau urâte, frumoase, ordonate sau dezordonate, ele toate trebuie judecate după natura și puterea lor, nu după prejudecățile noastre cu privire la ele, prejudecăți la care ținem plecând de…

4 Comments

‚‚Ființă și Frumusețe’’ la Abelardo Lobato sau întoarcerea la kalofania ființei

Norul este. Copacul este. Fluturele este. Omul este. Racheta este. Universul este. Dumnezeu este. Frumusețea este. Acest ‚‚este‘‘, ființa ca ființă, existența ca existență, este atât de neglijat în viața obișnuită, deși apare ca subzistența a toate care sunt, au fost și vor fi. Chiar și neglijența are nevoie de ‚‚a fi’’. Această ființă este frumoasă? Este-le este frumos? Frumusețea pe care noi o legăm îndeobște de ceva sensibil sau moral, frumosul provocator de o plăcere și bucurie subiectivă, frumusețea poate…

7 Comments