Mă aflu de doisprezece ani în învățământul românesc, dar nu în poziția de profesor, ci în cea de elev. Ca și majoritatea copiilor, am considerat că școala reprezintă un loc plictisitor, o instituție menită să te învețe că „nu ai nici o șansă-n viață dacă nu urmezi sistemul impus” și un mod de tortură pentru creierele mai puțin active. Credeam că pot învăța singur ceea ce îmi doresc și că o foarte mare parte din materia studiată la clasă îmi va rămâne nefolositoare până la finalul propriei vieți.