Cătălin Spătaru  ‘‘Veniți, o, prieteni, în dimineața luminoasă, să cântați râului! Unde-i prima noastră suferință? Căci am ezitat să spunem…Ea s-a născut în acele ceasuri când am îngrămădit în noi prea multe lucruri nerostite. Râul vă va învăța să vorbiți totuși, în ciuda suferințelor și amintirilor, el vă va învăța euforia prin eufuism, energia prin poem. Vă va spune, clipă de clipă, cuvinte frumoase și rotunde care se rostogolesc peste pietre’’. (p.106) Lacul face grădina fermecătoare, totul părând a se lega…