Articol realizat de Radu Mihai.  Existența prin ființa care este omul, ființă nedeterminată și decisă doar în mod temporal, niciodată definitiv, prin intermediul libertății vieții umane, este dată de progresul cunoașterii și de raportarea omului la transcendență. Ființa nu poate primi o explicație finală, căci în procesul de cunoaștere gândirea noastră poate doar să cuprindă noi orizonturi care, la rândul lor, sunt cuprinse de alte orizonturi, neputând astfel să identificăm întregul cuprinzător. Cuprinzătorul poate fi doar iluminat, rămânând totuși non-obiectual,…