Sfârșitul creștinătății înseamnă punctul terminus al civilizației clădite de creștinism vreme de 16 secole începând cu veacul al IV-lea. Nu se poate limita creștinismul doar la viața interioară a creștinului, cum face Mounier, decât cel mult pentru fiecare individ aparte, pentru că instituțiile creștinătății au avut efecte în lumea exterioară și au modelat civilizația. Dacă revoluțiile: engleză, olandeză, americană, încă se mai sprijineau pe creștinism, cea franceză devine antagonică creștinătății. Declinul creștinătății începuse. Încercările zadarnice de a salva creștinismul: contra-revoluționarii, revoluția…