Casa și lumea lui Tagore

 O casă cu lumea ei, o lume a Indiei ce nu mai vrea să facă parte din Casa Imperiului Britanic. Între casă și lume iau naștere trei confesiuni împletite în corpul cărții. Cele trei confesiuni sunt trei povestiri despre evenimentele trăite de cele trei personaje principale ale cărții.  Cele trei personaje se întâlnesc, povestirile lor relatează evenimente comune sau diferite, trăiesc diferit sau asemănător ceea ce li se întâmplă în comun sau fiecăruia aparte. Capitolele cărții cuprind diviziuni din una, două sau din cele trei confesiuni. Știm cum începe cartea, dar sfârșitul este decis prin despărțirea celor trei confesiuni.

 Începutul este casa Bimalei cu lumea ei izolată de exterior: India secolului XX cu lupta ei pentru independență. Cine abia așteaptă să scape pe ușă în lumea largă, fiind prea îngustă casa cu pereții ei, poate nu și-a pus problema unei frumuseți a viețuirii casnice cu obiceiurile și activitățile ei simple. Bimala nu vrea să fie (a)trasă dincolo de casa și iubirea ei pentru Nikhil, soțul ei, așa cum ar dori acesta.

 Viața nu trebuie trăită doar într-un anumit fel, deși suntem mereu expuși unor moduri de a viețui,  ce se vor exemplare.

 Dar lumea vine tulburând frumusețea și tihna casei Bimalei. Lumea este Sandip. Un personaj îmbătat de pasiunea sa, de lupta pentru o Indie independentă folosind orice mijloace. Față de un Nikhil conservator dar și deschis modernității, tolerant și echilibrat, Sandip o atrage pe Bimala prin pasiunea sa pentru luptă, prin voința sa de afirmare, prin forța sa, prin adorarea ei și a Indiei, dându-i Bimalei un rol important în susținerea lumii noi, pe care voiau s-o înfăptuiască, el și adepții săi. Deși ai crede că este un roman cu dialoguri și multe idei, nici acțiunea nu se lasă așteptată, însă totul se arată prin exprimarea trăirilor prinse în cele trei confesiuni.

 Acțiunea avea să-i despartă. Bimala ar vrea să recapete casa pierdută cu frumusețea ei, dar este atrasă și de Sandip, Nikhil trebuie să ia niște decizii, iar Sandip trebuie să-și continue lupta. Cum se sfârșește, dacă se sfârșește, cade în sarcina cititorului. Să-i auzim un pic pe cei trei înainte de a-i părăsi sau a-i urma în casa și în lumea lor:

 „mama așeza pe o farfurie…feluritele fructe pe care mâinile ei iubitoare tocmai le cojiseră…acest gest de servitute se confunda cu o frumusețe ce trecea dincolo de simplele forme…era muzica pură’’ (Bimala)

 „oricare ar fi condiția noastră ne vom lăsa conduși de fantome sau de șarlatani’’ (Nikhil)

 „când Dumnezeu a creat bărbatul, nu era decât un dascăl săturat de porunci și principii; dar când a ajuns la femeie, a devenit artist și a folosit pensule și culori’’ (Sandip)

 „doar cu o clipă înainte, Sandip, pe care-l admirasem ca pe un erou, nu mi se părea decât un erou de melodramă. Dar este mai mult decât un actor: sub această falsitate teatrală se întrezărește un erou veritabil…am simțit că există două ființe în mine. Una se retrage din fața laturii teribile și haotice a lui Sandip, cealaltă se complace, ca în fața unei priveliști încântătoare’’ (Bimala)

 „de la Providență primim ciorne ale vieților noastre. Ea vrea ca noi înșine să fim cei ce le perfecționăm și  le dăm o formă definitivă’’ (Nikhil)

Surse:

Rabindranath Tagore, Casa și lumea, trad. Oana Grădinaru, ed. Amaltea, București, 2004, pp. 8, 36, 117, 191, 213

poze: thementalclub.com

emag.com

indianexpress.com

articol de Cătălin Spătaru