Probabil că prima dată când ați auzit de un lagăr de concentrare a fost într-o discuție referitoare la evenimentele întâmplate pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial. Cu toate acestea, lagărele de concentrare nu au luat naștere în Germania, ci în Spania. Acestea reprezintă un concept de origine spaniolă, creat în anul 1895, când spaniolii încercau să-și mențină controlul în Cuba. Ei s-au gândit că pentru a îi controla mult mai ușor pe civili trebuie să îi „concentreze” pe toți într-un singur loc. Lupta a luat sfârșit datorită faptului că trupele spaniole au pierdut și s-au retras de pe insulă în 1898 (SUA a controlat apoi militar insula, până în 1959, la revoluția lui Fidel Castro).
Englezii au preluat termenul de „concentrare” în momentul în care s-au confruntat cu o situație similară în Africa de Sud. Din punctul de vedere al britanicilor, lagărele de concentrare au devenit necesare, asta după ce au ars gospodăriile burilor. Așadar, britanicii au strâns într-un singur loc femeile și copiii care erau lăsați în urmă de trupele burilor, pentru a îi împiedica să le furnizeze provizii dușmanilor. Totalul de barăci pe care britanicii l-au ridicat a fost de 45 pentru femeile și copiii buri. Pentru muncitorii africani și familiile lor au fost ridicate 64 de astfel de barăci.
Deși intențiile au fost umanitariste, condițiile din lagăre s-au înrăutățit rapid, fiindcă până în 1902 în aceste lagăre au murit 28.000 de buri și 20.000 de africani (de două ori numărul soldaților căzuți în luptă).
În încercarea de a coloniza Africa de Sud-Vest, germanii au construit și ei lagăre de concentrare. Bărbați, femei și copii din triburile Herero și Namaqua au fost arestați, închiși și obligați să muncească în lagăre. Între 1904 și 1907 au murit 100.000 de africani, din cauza violențelor și a înfometării, acest lucru fiind considerat de către Națiunile Unite, primul genocid al secolului XX.
Articol realizat de Radu Mihai.
Sursă informații: Cartea Ignoranței de John Lloyd & John Mitchinson.
Sursă foto: Wikipedia.org
F.interesant!