Adevăratul Akhenaton și adevărul său. O anchetă a lui Naghib Mahfuz în Egiptul antic

Dacă primele pagini ne aruncă într-un timp rupt de noi și ne pot plictisi, continuarea n-o mai vrem întreruptă grăbind spre sfârșit pentru a afla adevărul. Dar adevărul nu ni-l dă scriitorul Naghib Mahfuz, nici naratorul Meriamun, cel care caută adevărul despre faraonul Akhenaton, numit Ereticul într-o posteritate nefavorabilă. Romanul nu este istoria unui faraon, ci povestea unei anchete în care martorii vieții lui Akhenaton relatează diferit, uneori contradictoriu, evenimentele, personalitatea, domnia faraonului. Cititorul are sarcina de a (re)construi figura faraonului din fragmente, din relatări diferite, pentru a ajunge la adevăratul Akhenaton,  mulțumindu-se cu ce mai poate obține de la o posteritate ce-i este ostilă, ce nu mai vrea să audă de adevărul unuia etichetat ca eretic.

Akhenaton ereticul a vrut să distrugă tradiția politeistă, a zeilor acceptați, prin revelarea ,,adevăratului’’ zeu al soarelui. Lupta dintre adevărul tradiției și adevărul unui inovator este o istorie repetabilă sub diverse forme, în timpul umanității. Cine are adevărul, este o întrebare fără răspuns, dacă nu superfluă. Oricum schematica simplistă că monoteismul s-a impus violent împotriva politeismului, distrugând zeii pentru a lăsa locul unui zeu solitar, trece sub tăcere violenta rezistență a tradiției politeiste. O tradiție ce i s-a împotrivit și lui Akhenaton contribuind la prăbușirea acestuia. Akhenaton aduce revelarea adevăratului zeu, un zeu al soarelui, al luminii, al păcii, al iubirii, opus întunericului, violenței, glorificării imperiului și forței de care faraonului nu părea interesat. Cei care îl urmaseră atrași de noua revelație, îl părăsesc treptat.

Chiar și regina Nefertiti. 

Lumina, iubirea și pacea nu sunt îndeajuns pentru un imperiu construit prin forță și violență. Inexplicabila apariție a lui Akhenaton cu adevărul său este socotită o aberație de tradiționaliști, doar un om efeminat și bolnav putea să nu respecte adevărații zei acceptați, vorbind de un singur zeu, Aten, creator al lumii. În locul unui războinic, Akhenaton este un artist, ne spune o relatare a unui martor al vieții lui, adaugând încă un fragment la chipul faraonului. El ar fi făcut o sculptură a soției sale Nefertiti. Precum sculptura lui Nefertiti, sculptură ce avea să devină celebră în Occident, chipul lui Akhenaton reînvie prinzând contururi în mintea cititorului, prin relatările celor care l-au cunoscut, prin naratorul Meriamun cautând adevărul faraonului, prin scriitorul Naghib Mahfuz.

Akhenaton, faraon 1379-1362

Akhenaton, cel ce sălășluiește în adevăr, este sortit împreună cu adevărul său să depindă de posteritate, de modul cum aceasta își apropie și își însușește trecutul. La sfârșitul cărții, trecutul rămâne deschis, adevărul și adevăratul Akhenaton fiind în mintea citorului, poate la fel de fascinat ca Meriamun de frumoasa Nefertiti sau de zeul luminii, Aten.

Dă-i un răspuns lui araoimi Anulează răspunsul

This Post Has 4 Comments

  1. araoimi

    Enigmaticul Egipt …
    Este remarcabil și „Faraonul” lui Prus.
    Frumoasa expunere ! 😊

    1. diuras

      merci pt recomandare. pare o carte stufoasa, sper sa nu ceara multa rabdare:)

      1. araoimi

        😊
        E captivantă !
        Bine documentata. Sigur o sa-ti placă.
        Noapte liniștită !