Viața umană este marcată de căutarea fericirii, călătoria către tărâmul Arcadiei. Dar ce anume înseamnă fericirea? Se manifestă aceasta în același mod pentru fiecare persoană în parte? În ce loc o putem găsi? Odată găsită, va rămâne pentru totdeauna în viața noastră? Aceste întrebări beneficiază de răspunsuri diferite, dar fiecare din ele poate fi corect. Richard Schoch ne invită să învățăm ce înseamnă fericirea, din trei milenii de căutări, prin intermediul cărții ce poartă numele de „Secretele fericirii”.
Introducerea este marcată de definiția fericirii pe care o trăim în prezent: „În ziua de azi ne mulțumim cu o fericire diluată, mult mai subțire, superficială: totul se reduce la a te bucura de plăcere și la a evita durerea și suferința.” și de industria prosperă care a luat naștere datorită acestui concept / sentiment, pe baza căruia sunt realizate experimente științifice, cărți de dezvoltare personală și studii economice. „Ce ar urma oare în viziunea lor? Cumva un Minister al Fericirii?”
Pe parcursul anilor trecuți am învățat să respect antichitatea și conceptele oamenilor care au trăit în perioada respectivă. Înainte să fac acest lucru, consideram că trecutul este marcat de idei absurde și iraționale. M-am înșelat amarnic. În prezent, am ajuns la concluzia că există posibilitatea ca persoanele care au trăit în antichitate să se fi aflat mult mai aproape de adevăr, în ciuda a ceea ce umanitatea a reușit să descopere, în prezent, prin intermediul tehnologiei. Un adevăr spiritual.
Schoch oferă o scurtă prezentare, în incipitul cărții, legată de viețile a trei persoane ce au reușit să definească fericirea: Epicur, Seneca și al–Ghazali. Această introducere reprezintă o punte de trecere către prezentarea celor trei reguli ale fericirii și către „secretele” dezvăluite în carte:
- Să prinzi peștele cel mare
- Luptă-te, nu face balet
- Începe cu începutul
„Trăiește plăcerea la maximum (utilitarismul)” este prima teorie morală prezentată de către Richard, în cadrul căreia este folosit termenul de „profit” pentru a determina obținerea plăcerii. Autorul vorbește despre conceptele diferite ale lui Jeremy Bentham și John Stuart Mill, legate de utilitarism. Este fericirea prioritară majorității, sau aceasta trebuie să existe în egală măsură în societate? Este fundamentul moralei reprezentat, într-adevăr, de utilitate? Răspunsurile le veți da chiar voi, după finalizarea primului capitol.
Cel de-al doilea capitol este intitulat „Plăcerea e un lucru bun (epicurianismul)”, fiind abordată doctrina morală a filosofului grec Epicur, pe baza căreia a luat naștere ideea ce susține că fericirea este scopul suprem al moralei. Acest filosof a susținut faptul că „a fi fericit înseamnă să subscrii la patru principii fundamentale:
- Zeii există, dar nu în felul în care îi percepem noi.
- Moartea nu e ceva de care trebuie să ne temem.
- Plăcerea este cheia fericirii.
- Tot ce ne trebuie pentru a fi fericiți este ușor de obținut.”
„Umple-ți timpul cu truda ta (hinduismul)” este numele celui de-al treilea capitol, în care este dezvoltată ideea fericirii supreme: „Pentru a cunoaște secretele universului, trebuie să bei un pahar cu apă sărată.”. Capitolul prezintă povestea prințului Arjuna, eroul din „Bhagavad Gita” și dezvoltă stilul de viață bazat pe yoga, spulberând ideea cum că yoga înseamnă doar un mod de a-ți poziționa corpul în poziții dificile.
Capitolul cu numărul patru poartă numele de „Iluminatul (budismul)” și prezintă viața prințului Siddharta Gautama, mult mai cunoscut sub numele de Buddha, dezvăluind și explicând cititorilor ce anume înseamnă nirvana și „Cele Patru Adevăruri Nobile:
- Adevărul Suferinței
- Adevărul Apariției Suferinței
- Adevărul Încetării Suferinței
- Adevărul Căii”
Cea de-a treia parte a acestei cărți este marcată de două capitole în cadrul cărora sunt abordate două dintre cele mai cunoscute religii ale lumii: „Numai în Ceruri (creștinismul)” și „Alchimia fericirii (islamul)”. Aceste capitole sunt, în totalitate, legate de poveștile a două persoane care și-au dedicat întreaga viață în scopul definirii credinței și fericirii: „Toma din Aquino, sfânt al Bisericii Catolice de la Roma, autor al tratatului „Summa Theologiae” și cel care va împăca rațiunea cu credința.” și Abu Hamid al-Ghazali – „Mărturie a islamului”, „Podoabă a credinței” și „Înnoitor al credinței”.
„Totul e în mintea ta (stoicii)” este titlul capitolului cu numărul șapte, care deține informații legate, bineînțeles, de școala filosofică a lui Zenon din Citium, fondată în jurul anului 300 înainte de Hristos. Totuși, acest capitol cuprinde poveștile a mai multor persoane, precum cea a amiralului James B. Stockdale, a lui Cicero și a lui Seneca. Stoicismul a luat naștere ca o reacție la adresa epicursimului, Zenon fiind cel ce susținea că fericirea ține de rațiune, nu de plăcere.
Capitolul cu numărul opt – „Chipul tainic al lui Dumnezeu (iudaismul)” – este legat de „Cartea lui Iov” și de suferința pe care a fost acesta nevoit să o îndure, reproșându-i neîncetat lui Dumnezeu că el nu merita o astfel de soartă. Divinitatea îi răspunde lui Iov printr-o întrebare: „Unde erai tu când am întemeiat pământul?” – făcându-l pe Iov să mărturisească: „Iată, eu sunt neînsemnat, ce răspuns să-ți mai dau?”
Această carte a avut un impact puternic asupra mea. Am ales să prezint, cât de succint posibil, subiectele capitolelor, fără să divulg prea multe informații referitoare la conceptele dezbătute, asta ca precauție asupra posibilei tale dorințe, cititorule, de a afla „Secretele fericirii”.
Articol realizat de Radu Mihai.
Surse foto: libris.ro
amazon.co.uk
