Francisco Ayala – Darul lui Darwin către știință și religie, către om și Dumnezeu

Cine vrea să cunoască și nu primește doar ‘‘adevăruri’’ asimilate dogmatic, cine iubește cunoașterea va îndrăgi această carte. Ea aduce alături, fără să le amestece: știința, religia și filosofia. Și nu este întâmplător pentru un biolog, un (fost)preot dominican și un filosof. Expunerea, discutarea dovezilor și argumentelor în sprijinul teoriei evoluției, problema teodiceei și metoda cunoașterii științifice sunt conexate pe calea cunoașterii omului, a lumii lui și a lui Dumnezeu.

Nu evoluția este cea importantă descoperire a lui Darwin, căci înainte de el despre o evoluție s-a discutat chiar în orizontul teologiei, ci selecția naturală, susține Ayala (p. 221).  Selecția naturală este un proces creativ prin apariția unor combinații genetice foarte improbabile, producând combinații adaptative ce integrează mutațiile genetice întâmplătoare în niveluri de organizare complexe, capabile să supraviețuiască. Astfel, evoluția nu este doar rodul hazardului, cum susțin adepții Proiectului Inteligent, o variantă a creaționismului științific, ci și al integrării mutațiilor într-o selecția naturală coerentă, prin care apar organisme complexe capabile să supraviețuiască, apariție care nu este nici ea necesară. Selecția naturală este creativă, nu în sine, ci fiindcă determină mutațiile favorabile dintre cele ce acționează asupra organismelor, determinându-le să se răspândească asupra mai multor generații într-o specie și pentru că păstrează mutațiile favorabile în timp (pp. 79, 83, 86).

Argumentul cu maimuța, care apasă la întâmplare pe o mașină de scris și care nu ar scrie niciodată Originea Speciilor lui Darwin, este folosit de creaționiști împotriva evoluției omului. El este utilizat de Ayala ca să arate cum funcționează selecția naturală atunci când se păstrează cuvintele cu sens selectându-le dintre cele fără sens: dacă maimuța după mai multe încercări apasă pe câteva litere care alăturate formează un cuvânt cu sens, de ex. ‘‘soare’’, ‘‘și’’, ‘‘răsare’’ etc și aceste cuvinte sunt păstrate și transmise altei mașini de scris, unde avem trei clape speciale cu respectivele cuvinte atunci ar putea întâmplător să apară alăturarea: ‘‘și soarele răsare’’; dacă această combinație este transmisă pe claviatura altei mașini vor apărea alte combinații ș.a.m.d. (pp. 82-83).

Ayala subliniază sprijinul pe care biologia moleculară, respectiv genetica, l-a acordat teoriei evoluției, știut fiind faptul că între codurile genetice ale omului și ale maimuței diferențele sunt minore, de exemplu, în cazul proteinei implicate în respirația celulară diferența dintre om și cal este de 12 aminoacizi, dintre om și macac de un aminoacid (pp.156-157). Darwin respinge evoluția ca având consecință necesară progresul, și nici măcar, schimbarea morfologică nu este necesară, căci organisme, precum fosilele vii, rămân neschimbate milioane de ani. De asemenea, a respins utilizarea evoluției în sensul unui progres necesar în societate, ca la Herbet Spencer. ‘‘Lupta pentru existență’’, ‘‘supraviețuirea celui mai adaptat’’ în societate sunt expresii ale darwinismului social ca speculație filosofică, confundată în mod eronat cu teoria evoluției vieții.

Cartea se înscrie într-o dispută actuală între adepții Proiectului Inteligent și cei care susțin teoria evoluției, singura teorie științifică despre apariția omului și a altor viețuitoare pe Terra. Disputa este dusă pe plan științific prin susținerea teoria evoluției în fața contraargumentelor construite de adepții Proiectului Inteligent, dar și pe plan filosofic și teologic în privința teodiceei, ca un corpus de argumente prin care se încearcă a-l apăra pe Dumnezeu de acuzația că a permis răul în lume, că el, Creatorul cel Bun, ar fi sursa răului din lume: catastrofe naturale, boli genetice, războaie, atrocități etc. Adepții Proiectului Inteligent nu-l pot apăra pe Dumnezeu de acuzații precum: cum permite el ca  aproximativ 20% din sarcini să fie avorturi spontane? Ca milioane de mame să moară la naștere din cauza cutiei craniene prea dezvoltate a micului homo sapiens? Însă Ayala crede că teoria evoluției o poate face.

Dacă este fundamentată prin ce scrie Ayala această concluzie, că Dumnezeu prin teoria evoluției este apărat de acuzația răului, idee pe care un teolog catolic (John Haught, elev al lui Teilhard de Cardin) a susținut-o înaintea lui, rămâne în sarcina gândirii critice a fiecărui om. Disputa creaționiști(Proiect Inteligent) – adepți ai teoriei evoluției s-a mutat și în școli sau în tribunal: existând cererea de a studia Proiectul Inteligent în școala americană, ca alternativă la teoria evoluției. 

Deoarece sugera că Proiectantul putea fi o ființă extraterestră sau un biolog călător în timp, o ascundere de fapt a unui proiectant supranatural, religiosul nefiind eliminat din acest Proiect, cererea a fost respinsă (pp. 166-167).

La noi n-a fost nevoie de o teorie alternativă pentru a scoate în 2006 teoria evoluției din școli, ci doar de un ministru pe dinafara problemei și de slujbași pe măsură, care argumentează că evoluția este studiată implicit și că nu trebuie studiată explicit și dogmatic (sic!) (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-2453112-invatam-scoala-doar-facut-dumnezeu-sau-tragem-din-maimuta.htm;
https://www.mediafax.ro/social/mect-evolutionismul-este-integrat-in-programa-de-biologie-de-la-liceu-2455598). Mai mare râsul și plânsul. La fel, pentru că elevii sunt împovărați de prea mult studiu, capitolul Dumnezeu a fost eliminat din programa de filosofie poate fiindcă acolo apăreau atei ca Feuerbach sau Nietzsche (piei satano!), dar și Dionisie (Pseudo) Areopagitul cu „Dumnezeu cel dincolo de toate” și de tot ce-i atribuim noi că este. Teoria evoluției a revenit acum 2 ani într-un mic capitol la clasa a VIII-a, iar conceptul de Dumnezeu nu (probabil e predat nedogmatic/critic la ora de religie).

Așa încât nu mai rămâne decât să primim și să răspândim darul lui Ayala și Darwin către noi și Dumnezeu.

Articol de Cătălin Spătaru

surse foto:

libris.ro

amazon.com

nytimes.com