Dürrenmatt – Judecătorul și călăul (său), Pana de automobil, Făgăduiala, Justiție sau mereu promisiunea unui final neașteptat

Toate cele patru romane au în comun un element central: ancheta.

În Judecătorul și călăul său, personajele devin pe rând prin ceea ce sugerează discret autorul, judecători și călăi. La fel, finalul surprinzător al anchetei unor polițiști este anunțat prin semne discrete în decursul povestirii. 

De Pana de automobil știam dintr-o ecranizare italiană a lui Ettore Scola.

http://www.imdb.com/title/tt0069094/?ref_=nm_flmg_wr_33

Dar filmul este diferit în privința finalului neașteptat, însă și al construcției. Romanul începe cu o interogare a autorului asupra a ce mai poți povesti. Ce se poate povesti, dacă nu vrei să scrii literatură la modă, vandabilă sau moralizatoare? Ce să scrii când omul uită de destin, de moarte, de zei sau de artă, vorbind de accidente de circulație, greșeli de construcție sau de conducere? Ei bine, scriitorul elvețian pleacă de la o întâmplare incontrolabilă(o pană de automobil) pentru a ajunge la destin. O pană de automobil îl face să înnopteze pe un reprezentant al unei fabrici de textile într-o localitate izolată unde va fi judecat de trei pensionari, oameni ai legii: un judecător, un procuror și un avocat, menit să-l apere. Nu putea să lipsească un călău, spectator mut al judecății. Judecata este și una cu sine însuși, a celui nimerit din întâmplare în mijlocul unui tribunal, ce-și desfășoară activitatea în timpul unei mese copioase. Acuzatul intră în joc, iar judecata oscilează între serios și ludic. Dar rezultatul este destinal și nu va avea nevoie de călău pentru a-l împlini. Sfârșitul are să-i surprindă pe toți judecătorii, inclusiv pe cititori.

Făgăduiala:

‚‚-Și acest – uriaș – i-a dăruit ceva lui Gritli? am întrebat.

– Da, a zis Ursula.

– Ce?

– Niște arici mititei’’.

Vă amintește de ceva? Eu mi-am amintit imediat de un film cu un om care-și distruge viața pentru a prinde un criminal.

O anchetă polițistă se desfășoară pentru a prinde un criminal ce ucidea fetițe la intervale de câțiva ani. Un acuzat ce mărturisește o crimă pe care n-o făcuse, greșeli ale poliției, o făgăduială a unui polițist de a-l prinde pe criminal, făgăduială ce-i va marca viața pentru totdeauna.

Și când cititorul urmărește cu aviditate prinderea criminalului, chiar înainte de sfârșitul romanului, Friedrich Dürrenmatt începe să discute despre cum s-ar putea încheia o asemenea poveste. Cât de facil și lipsit de măiestrie se construiesc povestirile polițiste în literatura pentru publicul larg. Într-adevăr un sfârșit neprevăzut. Dar acesta nu este singurul sfârșit. După ce autorul discută posibilitățile de a sfârși povestirea polițistă, o sfârșește. Firește își respectă promisiunea. Dacă și-o respectă sau care și-o respectă dintre autor și comisarul obsedat de criminal, rămâne să afle cine vrea.

Justiție

Situația pare simplă: o crimă în văzul lumii, justiția n-are cum să dea greș. Și totuși criminalul este eliberat, pornind de la imaginarea unei variante fictive în privința crimei. Dar cum poți să răstălmăcești realitatea cu o ficțiune și să scapi un criminal? Justiția este legată la ochi, oricine știe asta. Însă ea e legată la ochi pentru că evenimentele judecate sunt trecute, nu mai are ce privi în prezent, ci doar de judecat dovezile ca urme ale trecutului. Iar trecutul devine o poveste mai mult sau mai puțin dovedit(ă). De ce a ucis în văzul lumii un distins om al societății pe un altul, la fel de cunoscut? De aici pleacă povestea, de la ,‚de ce’’. Unul dintre ‚‚scriitorii’’ ce au contribuit la cartea de sub ochii cititorului scrie în timp ce este beat, dar scrie bine. Iar pe alocuri stilul matur al lui Dürrenmatt este sclipitor, povestea trecutului devenind și mai frumoasă. Unii l-au comparat cu Beckett, Sartre sau Camus. Este și acesta un final neașteptat pentru opera unui creator când ajunge pe mâna comentatorilor. Însă nici ,,Justiție’’ nu ne lasă fără finalul, ce aduce, și el, ceea ce este neașteptat. Doar face parte din adevărul povestirilor lui Dürrenmatt.

surse foto:

youtube.com

targulcartii.ro

amazon.de

booklooker.de

quotenfancy.com

Articol de Cătălin Spătaru