Căderea nervoasă provocată de zerouri este o boală declanșată de multele calcule cu numere de ordinul zecilor de milioane, o povară cu foarte multe zerouri, ce poate îmbolnăvi foarte ușor.
În pictura secolului trecut apare trecerea de la policromie la monocromie și nulicromie, astfel că Ad Reinhardt expunea picturi total negre fiind acuzat de șarlatanie sau apreciat pentru puritatea sa estetică, la fel Robert Rauschenberg cu tablourile sale albe.
Compoziția muzicală a lui John Cage 4’33’’ este primită cu entuziasm, constând în 4 minute și 33 de secunde de tăcere interpretată de un pianist stand în fața unui pian, fiind un analog pentru zero Kelvin când încetează orice mișcare.
Sau o variantă de orchestrație a tăcerii
În ‘‘scrierea’’, Essay of Silence de Elbert Hubbard sunt doar foi albe, la fel The nothing book(1974) a avut mai multe ediții și a câștigat procesul de plagiat intentat de autorul unei alte cărți cu nimic în ea(pp. 6-7).
Acestea sunt câteva exemple din zerofilia, nimicologia, din încercările omului de a exprima nimicul, exemple pe care Barrow le scoate la iveală alături de jocurile de cuvinte sau luptele filosofilor cu nimicul, înainte de a se ocupa de nimicul din matematică și fizică.
Zeroul din matematică lipsește în Egipt, începându-și istoria în Sumer, Babilon sau la mayași. Indienii au pus bazele a ceea ce la noi a ajuns cu denumirea de cifre arabe. Înainte de cerc, zero era notat cu un punct ca în versurile sanscrite: ’’punctul de pe fruntea ei/ îi sporește frumusețea de zece ori/ precum punctul zero/ mărește numărul de zece ori’’ (p. 39). Zeroul ca punct simbolizează esența universului în gândirea indiană căci punctul generează linia, liniile planuri, planurile generează spațiul tridimensional ș.a.m.d. Scurtând povestea, matematicianul Gerbert d’Aurillac devenit papa Silvestru II (999-1003) a introdus din știința arabă, sistemul de notație indo-arab în Occident. Însă zero nu-și încheie istoria, mulțimea vidă reia povestea nimicului matematic fiind mulțimea cu zero elemente cu care poate fi construit un șir de numere. 1 este mulțimea care conține mulțimea vidă ca element, 2 este mulțimea care conține mulțimea fără nici un element și mulțimea care conține ca membru mulțimea vidă ș.a.m.d.
Nimicul fizic, vidul a fost respins de Aristotel pentru că ar paraliza Universul fiindcă orice mișcare ar fi indiferentă la direcție într-un presupus vid. Vidul a fost exclus pe baza ororii naturii față de vid, natura având tendința să umple orice gol, orice vid. Însă Galilei, experiențele lui Torricelli și Pascal au susținut existența unui vid, deși aceleași experiențe au fost interpretate de adversarii lor ca indicând doar un spațiul gol. Trecând peste povestea eterului întunecat, vidul reapare în mecanica cuantică, vidul cuantic fiind un nivel minim de energie. Vidul nu mai este neant sau un nimic, ci stare ce posedă cea mai scăzută energie, starea din care nu mai poate fi îndepărtată energia(p. 218).
Energia vidului contribuie la decelerarea și accelerarea expansiunii Universului, accelerarea expansiunii consumând energia potențială, astfel că accelerarea expansiunii se petrece între două stări de vid, adică de minimuri de energie. Fluctuațiile de energie a vidului duc la formarea galaxiilor și implicit a vieții. Universul poate fi doar temporar într-un vid stabil, tranziția către un nou vid, un nou minim de energie duce la dispariția într-o clipă a vieții, de exemplu, când toate particulele ar avea masa zero și s-ar comporta ca radiația(p. 281). Într-un astfel de scenariu chiar dacă neantul nu este ce gândim de obicei își merită angoasa provocată de nimicirea iminentă.
Plecând de la vidul din fizică și cosmologie, Barrow nu poate evita confruntarea cu nimicul teologilor, cu ex nihilo, într-o carte atât de bine integrată între neanturile culturii umane. Aparent straniu, creația ex nihilo este o idee introdusă și păstrată în bisericile creștine de gnosticul, declarat eretic, Basilide(pp. 298-299). Dacă prin nimic se înțelege vidul cuantic atunci există o apariție a universului din nimic, dar nu o creație, Barrow admițând un univers ciclic ce dispare și reapare periodic într-un timp infinit. Aceste schimbări pot duce la stări în care legile fizice cunoscute în lumea noastră să fie altfel, la un alt univers, iar într-un timp infinit se pot întâmpla cele mai neprevăzute și fantastice evenimente, poate o nouă carte despre nimic, poate un nou Hamlet în versuri precum:
‘‘Hamlet: Domniță, să mă culc în poala ta?
Ofelia: Alteță, nu.
Hamlet: Cu capul în poala-ți, vreau să spun?
Ofelia: Da, alteță.
Hamlet: Au crezi că mă gândisem la măscări?
Ofelia: Nu cred nimic, alteță.
Hamlet: Frumos gând să fii tolănit între picioarele unei fete mari.
Ofelia: Ce zici alteță?
Hamlet: Nimic.’’ (p.89)
Articol de Cătălin Spătaru
Sursă trimiteri:
John D. Barrow, Mic tratat despre nimic, trad. Cornelia Rusu, Editura Tehnică, București, 2006 (editura Tehnică a falimentat în 2014, după mai bine de 60 de ani de existență, din cauza interesului scăzut pentru cărțile de știință și tehnică).
surse foto:
imaginea reprezentativă este ”fără nume” de Ad Reinhardt (de pe tate.org.uk).
carturești.ro
sfmoma.org
amazon.com
goodreads.com
amazon.co.uk
Am cartea lui Barrow de la Editura Tehnica, impreuna cu alte carti excelente de la acea editura! Ce pacat ca a dat faliment. Ii tin minte de la un targ de carte, erau deprimati ca nu isi vindeau cartile. Toate una si una. Am cumparat vreo doua, dar nu stiu cat au mai vandut atunci. Ce pacat!
7 minute si 44 de secunde am vizionat compoziția lui Cage, înmărmurită, parcă atinsă de zero Kelvin :)) Foarte interesant articolul!
🙂 multumesc. cred ca a facut totusi prea mult zgomot pianistul, poate era mai bine sa stea inmarmurit in fata pianului, cat despre varianta orchestrala, atatea sunete din sala au stricat capodopera tacerii:)