Însemnătatea actuală a Crăciunului și-a pierdut aproape orice tip de sacralitate. Deși există persoane care îi atribuie o valoare religioasă, tind să observ că multe dintre acestea o realizează din cauza preluării tradițiilor poporului din care fac parte; altfel spus, Crăciunul se sărbătorește nu ca fiind o sărbătoare religioasă, ci una laică – iar în prezent este folosită în diverse feluri de publicitate. Preluarea actuală a tradițiilor, lipsită de orice fel de proces critic de gândire, se observă cu ușurință, atât în zonele urbane, cât și în zonele rurale; diferă doar contextul în cadrul căruia ele se manifestă. Oricum, intenția mea nu este aceea de a oferi o istorie a Crăciunului sau vreun tip de analiză a influenței acestei sărbători asupra oamenilor, în funcție de mediu, ci aceea de a realiza o posibilă interpretare a simbolisticii bradului de Crăciun.
În prezent, oamenii continuă să amplaseze un brad în casă sau în curtea casei și să-l împodobească, fiindcă aceasta a reprezentat una dintre manifestările tradiției. Însă ce reprezintă bradul de Crăciun? Posibilitatea interpretării sale este de ordin arhaic și provine din concepția diferitelor credințe religioase, care presupun manifestarea materială a unui Ax Cosmic care face legătura între cele trei nivele existențiale. Totodată, simbolismul Arborelui Cosmic este des întâlnit în diferite mitologii și religii, poate cea mai cunoscută și ușor de înțeles fiind cea germană, legată de arborele Yggdrasill, asupra căruia urmează să revin.
Așadar, ideea de Arbore Cosmic sau Arbore al Lumii poate deprinde un set diferit de caracteristici, precum menționează și Mircea Eliade în lucrarea sa intitulată „Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului”: „Arborele Lumii (…) reprezintă Universul în permanentă regenerare, izvor nesecat de viață cosmică, de sacru prin excelență (fiind „Centrul” care primește sacrul ceresc etc.);” (pag. 254) – „Arborele Cosmic, care exprimă sacralitatea însăși a lumii, fecunditatea și perenitatea ei, se află în legătură cu ideile de creație, de fertilitate și de inițiere, în ultimă instanță cu ideea de realitate absolută și de nemurire. Arborele Lumii devine astfel un Arbore al Vieții și al Nemuririi. Îmbogățit cu numeroase dublete mitice și simboluri complementare (Femeia, Izvorul, Laptele, Animalele, Roadele, etc.), Arborele Cosmic ni se înfățișează ca izvor al vieții și stăpân al destinelor.” (ibid.). De asemenea, credința într-un Arbore Cosmic se regăsește și în cadrul popoarelor Central Asiatice, care amplasează un arbore în interiorul iurtelor, exact în mijlocul acestora, urmând că vârful său să treacă prin deschizătura de pe centrul locuinței. Această amplasare reprezintă conexiunea casei (mai precis, conexiunea nivelului existențial actual) cu celelalte nivele, de obicei Raiul și Infernul. Astfel aflăm că ideea amplasării unui arbore în propriul spațiu de locuință nu este deloc străină diferitelor culturi, fiind conectată de simbolismul Muntelui Cosmic.
Mai sus am menționat faptul că urmează să revin asupra subiectului referitor la Yggradsill – la vechile popoare germanice, acest Arbore Cosmic reprezintă Universul. Conform lui Eliade: „Creștetul său atinge Cerul și ramurile sale îmbrățișează lumea. Una din rădăcinile sale se întinde în țara morților (Hel), alta în ținutul uriașilor și a treia în lumea oamenilor. De la apariția sa (adică din momentul când lumea a fost orânduită de zei) Yggdrasill a fost amenințat cu distrugerea: un vultur îi devoră frunzișul, trunchiul său începe să putrezească și șarpele Niddhog prinde să-i roadă rădăcinile. Într-o zi din vremurile viitoare, Yggdrasill se va prăbuși și acesta va fi sfârșitul lumii (ragnarök).” („Istoria credințelor și ideilor religioase, Vol. 2, pag 154). Astfel că Yggdrasill reprezintă Întregul, care se manifestă prin diferite nivele existențiale ce sunt legate între ele și prin care atât oamenii, cât și zeii, pot călători. În acest sens, arborele reprezintă conexiunea simbolică dintre noi și celelalte lumi.
Bradul de Crăciun pare că se aseamănă acestor concepții, prin aspectul pe care i-l oferim în timpul împodobirii. În vârf se amplasează, de obicei, o stea, care simbolizează conexiunea cu Cerul, cu Raiul. Astfel, partea superioară reprezintă nivelul Ceresc, una dintre cele trei regiuni cosmice. Baza ar fi trebuit să reprezintă conexiunea cu nivelul inferior, Infernul, prin intermediul rădăcinilor care ne leagă de acesta, însă această ipoteză capătă logică doar în momentul în care ne raportăm la un brad plantat. Stabilizarea sa într-un anumit suport pare că anulează acest simbolism sacru, chiar dacă acest lucru nu se întâmplă neapărat întotdeauna. (Există o concepție referitoare la „Stâlpul central”, care se aseamănă cu ideea de Arbore al Lumii, în sensul că reprezintă punctul de trecere în diferitele nivele existențiale și care se amplasează, de obicei, în locuințe, având la bază un suport; totodată, la bază se realizează jerfe și rugăciuni, însă acest aspect trece de subiectul actual.) Amplasarea cadourilor la baza bradului simbolizează prosperitatea Arborelui – ba chiar roadele pe care acesta le poate oferi.
În orice caz, împodobirea sa cu diferite obiecte ne duce cu gândul la simbolismul Arborelui Cosmic, mai ales datorită „roadelor” care se regăsesc în cadrul acestuia – valabil în prezent pentru persoanele care amplasează dulciuri de crengile bradului de Crăciun sau la baza acestuia. Într-un proces de imaginație, globurile pot simboliza dimensiunile (lumile) existente, fiind legate între ele de crengi (tot prin crengi se ajunge și în vârf – în nivelul Ceresc). Beteala, ca și instalația, poate fi, totodată, un tip de legătură între lumile existente – simbolul unui fir de legătură se regăsește în mai multe culturi, una dintre ele fiind la tungușii din Manciuria, unde, conform lui Eliade: „În fața unei case se înalță doi turo (doi copaci cărora le-au fost tăiate crengile groase, păstrându-se vârful). Cei doi turo sunt legați între ei de câteva bârne de 90-100 de centimetri lungime, în număr impar (5, 7 sau 9). Un al treilea turo este înălțat în partea de sud, la o distanță de câțiva metri, și legat de turo la este cu o frânghie sau curea subțire (sijim, „coardă), împodobită din loc în loc, cam la 30 de centimetri distanță, cu panglici și cu pene de pasăre.” („Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului”, pag. 117). Privind spre sfera religioasă a Crăciunului (mă refer la nașterea lui Iisus Hristos din religia creștină, fiindcă ne este cel mai ușor de exemplificat, având în vedere orientările religioase românești), regăsim simbolul stelei care apare la nașterea lui Iisus, simbol reluat și în colinde, precum în „Steaua sus răsare”. Astfel, regăsim un alt simbol, și anume cel al conexiunii nivelului ceresc cu cel pământean, prin intermediul unui semn sacru, dar și a nașterii unui zeu în cadrul lumii noastre. Așadar, bradul de Crăciun pare că are un sens sacru, profund în anumite culturi, care s-a transmis și în poporul nostru prin intermediul tradiției, însă a cărui însemnătate s-a dezintegrat treptat.
Sursă foto reprezentativă: http://decorantik.blogspot.ro/2013/05/influientele-etno-in-decorari.html
