Schiță a unui tren deshidratat în Marea Moartă Trenul vieții aleargăNu oprește în nici o stațieFuge nebun pe șineZboară de pe eleLe devoreazăTrenul vieții mele nu are stațieFuge încontinuuZac singur pe bancă rece și tare de pieleTimpuri noi, timpuri vechiTrenul ăsta este singurNu oprește în gară pentru a-și găsi perecheTrenul fuge, nu are semnal de statȘuieră nebunRefulare a frustrărilor, scoate scânteiÎn timp rugineșteTrenul meu nu are stațieSe descompuneCompune momente și la final le descompuneCă niște boli autoimune Universus Amândoi am fost…

Schița scrisă în albastru Te-ai agățat de firul de cernealăTe-ai pătat pentru a nu știu câta oarăDoar pentru a țese cuvinteleCa să transformi foile în cele mai frumoase veșminteCuvintele îmbracă omul Negura În marea singurătății te pierziÎn claustrofobie gândurile te apăsaOamenii din jur, din singurătate nu vor să iasăChiar dacă ești acasă, ești departe în singurătatea care nu te lasăTe lovești cu capul de zidurile ce te limiteazăSe spargeMelancolia până la ultimul strop se vărsaTe lași pe spate plutind receNu ai…