Romanul “Cafeneaua <<De ce te afli aici ? >> “, publicat în 2006, îl încadrează pe John P. Strelecky printre autorii cei mai bine vânduți în lume.
Romanul începe cu mulțumirile lui pentru Casey, Mike și Anne, pentru că i-au arătat drumul spre a fi mai fericit și sigur pe el. Mike era patronul cafenelei, Casey era chelneriță și Anne una dintre cliente.
Personajul principal este John, el gândea adesea dacă viața înseamnă numai să lucrezi, să stai între 10 și 12 ore pe zi într-un spațiu îngust: “în liceu, m-am pregătit pentru colegiu; la colegiu, m-am pregătit pentru muncă; și de atunci, mi-am petrecut timpul muncind ca să avansez în compania la care eram angajat.”( p. 6).
El își ia o săptamănă liber, pentru a se regăsi și pentru a-și da seama de ceea ce își dorește. În drum spre destinația dorită s-a întamplat ceva, plecând de la un mare blocaj în trafic. A decis să meargă pe alt drum, el nu știa acel drum și în scurt timp s-a pierdut. A mers drum lung, la un moment dat aproape i s-a consumat benzina. Văzând o cafenea în apropriere s-a decis să oprească, această cafenea se numea: Cafeneaua ”De ce te afli aici?“. El a intrat în cafenea, îi era foame, sete și somn. S-a așezat la masă și a vrut să comande, Casey i-a adus meniul, acolo erau puse trei întrebări:
“De ce te afli aici?”
“Te temi de moarte?”
“Esti împlinit?” (pag.21)
Aceste trei întrebări îl afundă într-o gândire profundă: de ce sunt puse aceste întrebări, dacă ar trebui înainte de a comanda să se consulte cu personalul de servire despre ce ar putea însemna timpul pe care îl petrece acolo. Astfel John o chestionează pe Casey despre întrebări, ea spunându-i că fiecare are propria sa înțelegere despre acestea. Dupa un timp, i-a pus din nou aceași întrebare, iar ea a răspuns că ar trebui să-și pună întrebările sieși:
“De ce mă aflu aici?”
“Mă tem de moarte?”
“Sunt împlinit?”
După ce a analizat întrebările, ele au sunat total diferit, dar tot confuz era. A insistat pe acest subiect, Casey a răspuns, dar nu a fost un răspuns satisfăcător. Pentru că fiecare avea răspusul propriu, de aceea ea nu a putut să-i dea răspunsul satisfacător. El a dorit sa vorbească și cu Mike șeful și bucătarul cafenelei, ca să-i mulțumească pentru preparatele de vis și să îl chestioneze pe el, despre întrebarile din meniu. El a dat aproximativ același răspuns ca și Casey. Pe tot parcursul serii el continua a-i pune întrebări, lui Casey, lui Anne și lui Mike, dar și lui însuşi. A cugetat, până și-a dat seama că se facuse aproape dimineață, nu dormise, dar se simțea foarte bine, deși a mâncat toată seara, el se simțea de parcă ar fi mâncat foarte puțin. În cele din urmă și-a dat seama de ce se afla acolo și avea și răspunsul la întrebări. Când a plecat de la cafenea se simțea alt om, știa ce să facă, ce era corect și bine pentru el.
John crede că pentru el ” Cafeneaua<< De ce te afli aici ? >> “ a existat pentru a-și da seama ce trebuie să facă cu viața sa.
Mi-a plăcut această carte deoarece a fost curioasă și m-a captivat total, începând cu titlul, până la finalul cărții. Subiectul cărții îți dă de găndit, nu doar lui John, dar și ție.
Această carte ne ajută să trecem peste problemele întâlnite în viața de zi cu zi, o recomand tuturor persoanelor care întâmpină anumite dificultăți în viață sau au nevoie de niște cunoștințe edificatoare despre viață.
– text de Ruxița Dragone
Despre rostul cafenelei în viață
Și dacă de obicei un cafe este un respiro, o evadare, o distragere, o distracție sau o pierdere de timp, de fapt cafeneaua ar putea fi răgazul, pe care zeii antici și-l permit, de a contempla viața și firele ei încurcate, de a încerca să le înțelegi, de a ieși din goana ei inconștientă și mașinală un timp de răgaz, pentru a privi bine cu mintea, la sine, la ceilalți, la lume, la ce este cu adevărat sau nu. Ca-ntr-un Twilight Zone, drumețul pe calea obișnuitei vieți ajunge într-o cafenea unde viața pare suspendată, chestionată, unde mâncarea deși delicioasă nu mai satură, unde noaptea este întunericul, în care se topesc toate formele vieții ce ne domină în decursul zilelor viețuirii noastre. Acea noapte este noaptea interioară spre care gazdele cafenelei îl împing, îl întorc pe drumețul rătăcit pe căile vieții, în răgazul cafenelei, noaptea interioară spre care, la care, noi înșine ne întoarcem, pentru a sesiza ceea ce suntem. Iar dimineața, o nouă zi a acestei vieți, o nouă zi a altei vieți, fi-va făcut pasul pe drum plecând din interior, din acel răgaz descoperit chiar într-o cafenea, dintru tăcerea din care se nasc întrebările fundamentale, se topesc răspunsurile, răsărind în alte întrebări, tăcerea învăluind oamenii, vorbele, muzica, fumul, mirosurile, mesele, zidurile, chipurile, totul fiind învăluit în liniștea, ca un răgaz al ființei.
– text de Cătălin Spătaru
Sursă:
John P. Strelecky, Cafeneaua ‚‚De ce te afli aici?’’, traducere de Lidia Grădinaru, editura Corint, București, 2006
sursă poze: elefant.ro; rethinkingEverything.com, amazon.com.
