Mai curând priviri de oameni fiindcă nu numai privirile bărbaților contează în expunerea sânilor goi pe plaje, pe malurile apelor sau în parcuri, ci și privirile femeilor, în primul rând a femeii scrutând, evaluând locul, pe cei din jur înainte de a fi cu sânii goi la sânul naturii.
Metoda
O cercetare timp de 2 ani, cu peste 300 de persoane intervievate, femeile firește având ponderea majoritară, din diverse categorii sociale, în peste 10 plaje din Franța, parcuri, la marginea mării sau lacului. Convorbirea comprehensivă trecând de la empatia cu persoana intervievată până la critica părerilor atât de diferite, contradicțiilor din ele, incoerențelor, dar oferind un material vast de interpretat cu privire la individ, grup, libertate, rol, inovație și imitare (pp. 269-272).
Motive pentru sânii goi
În ciuda avertismentelor criticii medicale a expunerii la soare, heliofilii nu pot renunța la bronzul recomandat de o estetică ce-i include într-un grup privilegiat, înlăturând dizgrațioasele urme albe lăsate de costumul de baie, mai ales în vederea dezbrăcării sau unei întâlniri (pp. 34, 37, 53-55).
Senzațiile plăcute par a fi baza: ele întrețin dorința de soare, de a simți căldura, apa, vântul (‘‘să simți soarele pe piele, să simți vântul…senzația aerului pe sâni e plăcută, te simți bine…căldura, vântul care te mângâie, toate astea sunt formidabile…este o senzație infinit de bună și de senzuală’’ (p. 59 – din motivele a patru intervievate). Astfel se retrage suprafața textilă, lăsând pielea sânilor dăruită stimulilor, ‘‘sânii ei doreau soarele, nu există nici un motiv să împiedici sânii ei de a gusta căldura soarelui’’(p. 52).
Senzațiile epidermice pot fi legate de răspunsuri ca întoarcerea la sânul naturii, eliberarea trupului femeii (pp. 56-58). Sau terapia unei eliberări de complexele legate de trup, de constrângerile familiale, o regăsire a împăcării cu propriul trup dăruit mângâierilor elementelor naturii (pp. 60-62). Toropeala vegetativă, torpoarea refuzând motivații prin ‘‘asta este…așa am avut chef…’’ pentru a evita complicațiile reflecției, eliberarea corpului și libertatea de pe plajă nu pot înșela, eliberarea și simțirea nu sunt decisive pentru oricine și oricând (pp. 47-48, 63).
Contra
Bănuim deja și se confirmă: sânii goi pentru atragerea bărbaților, dezgustător, catastrofă, cărni unse pentru prăjeală, femeile sunt mai drăguțe cu costume de baie, imoral, obscen, bizar în fața copiilor, libertatea vine din interior nu din astfel de gesturi, urâțenia sânilor prea mari, prea mici, care atârnă, etc., exhibiționism, cancer, trebuie apărate morala și cultura de animalitatea sălbatică, nestăpânită și fără limite ș.a.m.d.
Dar sânii goi sunt deja o elaborare culturală și nu doar o vitrină cu carne la marginea unei ape sau într-un parc (pp. 64-71).
Limite și constrângeri
Alegerea de a face topless nu este simplă. Intervievatele mărturisesc multiple limite și constrângeri: vârstă, evaluarea propriei frumuseți, dar și evaluările altora, relația cu partenerul (uneori fiind trecută sub o tăcere tacită această alegere), apariția copiilor. De asemenea locul ales să nu fie lângă: grupuri de tineri, bărbați solitari, familii cu copii, persoane cu privirea insistentă. E mai bine când nu e aglomerație, delimitându-și locul ales cu diverse obiecte personale ca-ntr-o bulă personală, renunțând la sânii goi când apar priviri prea insistente, presupuși voyeuri sau întinzându-se pe burtă pentru a se simți ferită de priviri, renunțând la poziția verticală sau la intrarea în apă, sânul imobil fiind mai acceptabil decât cel care atârnă sau se bălăngăne în mers căci atrage privirea mai ușor…(pp. 102-106, 111-112).
A privi fără a privi și cele trei corpuri ale femeii
Față de inacceptabila și insuportabila privire insistentă pe sânii goi, este privirea fără a privi, privirea în treacăt, acceptabilă, chiar dezirabilă căci poate fi o confirmare. Această privire fără a privi este adresată trupului invizibil al femeii cu sânii goi, trupului banalizat cu sânii goi căci sâni goi ‚‚vezi peste tot’’ (pp. 139-140, 150-153).
Privirile nu sunt doar inocente și dezinteresate, cum declară unii bărbați, ele văd și trupul sexual al femeii cu sânii goi, o femeie deschisă, atrăgătoare, expusă privirilor, aprinzând dorința și fantasmele unor bărbați. Gesturile unor femei (atingerea sânilor, zăbovirea mâinilor pe ei, probabil știindu-se privite) creează un joc cu încărcătură erotică, reluând imaginea comună a femeii exhibiționiste și a bărbatului voyeur.
În cupluri, în mariaje, după ani conjugali, sânii goi pot reaprinde dorința prin priviri și jocuri, expunerea publică a intimului în fața privirii celorlalți aprinzând flacăra dorinței consumate în zona atingerii, unde intimitatea sexuală își are esența (pp. 156-175).
O privire insistentă poate fi și una de respingere, de dezaprobare a sânului gol, ea este adresată nu numai trupului sexual, dar și trupului frumos sau urât. Estetica trupului se contopește uneori cu sexualul în exprimările intervievaților, un trup frumos fiind o opera de artă, dar și dezirabil sexual, frumusețea formelor fiind însoțită de erotic (p. 178). Confirmarea propriei frumuseți, admirația, comparația cu celelalte pot fi motive pentru care unele femei fac topless (pp. 180-181).
Dictatura sânului frumos
În cercetarea sa, Kaufmann descrie o critică susținută a celui de al treilea corp. Sânul frumos, trupul frumos este acceptabil, trupul cu sânii urâți nu, doar tolerați și evaluați aspru prin priviri. Sânii fermi, ce nu atârnă, nu sunt moi și flasci, cu cât se sumețesc și stau mai sus, cu atât sunt mai frumoși, cu cât sunt mai căzuți cu atât sunt mai urâți.
Dar istoria este salvatoare prin cunoașterea ei, a evaluărilor cu privire la sâni și nu numai, arătându-ne cât de diverse sunt evaluările cu privire la frumusețea sânilor, dar și a frumuseții în genere (pp. 188-189).
Plaja între expoziția de frumusețe și eliberare
Privirile dezaprobatoare, mesajele de dezacord tolerează persoanele cu sânii urâți, dar le condamnă. Deși intervievații vorbesc de drepturi și libertăți, făcând din plajă un simbol al democrației, totuși condamnările formelor urâte ale bustului neacoperit sunt vehemente, încât toleranța și libertatea se lovesc de intoleranța estetică, o frază (‘‘cele mai jenate pleacă’’) fiind repetată de intervievați (pp. 215-232, 239).
Jena și soluția dezinvolturii
Nepăsarea, libertatea, dezinvoltura sunt declarate de unele femei cu sânii goi, dar cât sunt de realizabile? Moda sânilor goi s-a banalizat, dar nu a adus o eliberare, ci o dependență de constrângerile amintite sau de grupul alături de care femeile fac topless (pp. 238, 245). Dezinvoltura ar fi o soluție a eliberării. Ea ar fi o potrivire cu rolul jucat, acela de a face plajă cu sânii goi, intrând cu totul în rol, fără a păstra o distanță interioară de acest rol jucat, distanță care provoacă jena. Dezinvoltura, urmându-l pe Bourdieu, ar avea ca ingrediente naturalețea (adecvarea perfectă la rolul jucat – de a face topless – decontractarea, ușurința, libertatea) și grația, adică eleganță în mișcări, de a fi în largul ei când face plajă cu sânii goi ( pp. 233, 240-241, 258-259).
Nudul artistic pe plajă sau imitația creatoare și repetiția normalizatoare
La începutul modei sânilor goi, cele care au făcut topless prima data, au făcut ceva nou. Și nu numai ele, la fel cele care au răspândit această modă în diverse zone. În rest totul este repetiție normalizatoare. Și totuși? Nuditatea artistică apare și azi pe plaje, făcând privitorul să nu se mărginească la trupul sexual sau banal, ci să redescopere frumusețea trupului nud, continuând întru tradiția nudității descoperite de greci și redescoperite de nenumărate ori în artă. Nu doar în frumusețea formelor este nuditatea artistică, ci și în gesturile dezinvolte, naturale, grațioase și libere, venite din interiorul unor femei cu sânii goi, sânii neascunși ai mamei natură (pp. 249-250).
– articol de Cătălin Spătaru
sursă trimiteri:
Jean-Claude Kaufmann, Trupuri de femei-Priviri de bărbați. Sociologia sânilor goi, trad. Violeta Barna-Nathan, Nemira, București, 1998
surse poze:
anticariat-unu.ro; amazon.com, faz.net
Eu cred că studiul ar trebui repetat și în Constanța. E posibil să întâlnim diferențe de mentalitate între români și francezi. Mă rog, făcut de un om serios de o anumită etate pentru a nu se influenta răspunsurile…
autorul a fost ajutat in chestionarea oamenilor, nu cred ca varsta, ci profesionalismul celor care fac sondajele conteaza, de exemplu sa-si noteze, nu doar raspunsurile, ci si gestica, privirile relevante ale respondentilor (un barbat zicea ca totul e banal, neinteresant in privinta sanilor goi, dar el se uita atent la o femeie cu sanii goi). autorul e constient de diferentele de mentalitate, iar in ce priveste influenta, mentioneaza ca unele femei in timpul interviului isi acopereau sanii, altele nu. el nu da vina pe influenta si rusine, ci pe statut. cercetand nivelul de studii, locul de munca al acestora, observa ca tocmai cele care promovau o vedere liberala (studii superioare, profesii de conducere, intelectuale, etc) isi acopereau sanii, in timp ce femeile cu studii minime, job-uri precum vanzatoare sau la linia de productie, nu-si acopereau sanii.