O recitire, o reinterpretare la ‘‘Oratoriul de Craciun’’ al lui Tunström, un altfel de Crăciun
O stare de bine, aproape minunată a rămas în mine peste ani în urma citirii cărții lui Tunström, precum o muzică frumoasă, a cărei amintire foarte plăcută este remanentă mult timp. Această stare provocată de carte, un pic diferită, dar asemănătoare stării provocate de o muzică frumoasă, o aveam deși nu mai țineam minte nimic din narațiune, nici un personaj, doar câteva imagini, dintre care una mai pregnantă: zăpadă, multă zăpadă, zăpadă peste un cimitir, morminte ninse… Și când deschizi romanul,…