Munții Parâng, pe creasta unde se nasc norii

Parângul Mic, Cârja, Gemănarea, Parângul Mare, Gruiu, Patra Tăiată, Setea Mică, Setea Mare unde deja soarele coboară, Iezer, sunt doar câteva vârfuri din creasta cea mai cunoscută a munților Parâng aflată între stațiunea Parâng și șaua Urdele peste care trece șoseaua Transalpina. 22 de kilometri de creastă unde duci dorul pădurilor, unde întâlnești drumeți parcurgând drumul către al 5-lea vârf ca înălțime din țară (Parângul Mare), dincolo de el drumeții rărindu-se, apărând cei veniți dinspre Transalpina și Rânca.

Lacuri, ochiuri de smarald privindu-te din prăpăstii: lacurile Roșiile, Zănoaga, cunoscutul Gălcescu etc., cu drumeți odihnindu-și timpul lângă ele. Și cel mai frumos poți întâlni oameni care se odihnesc și citesc lângă creasta de peste 2000 de metri. Deopotrivă cu trupul și cu spiritul la înălțime să citești în cartea naturii, să citești în cartea omului, să o reflectezi pe una în cealaltă prin spiritul nostru, sală de oglinzi pentru înălțimi.

Înălțimile uriașe ale munților, stâncile înalte,  prăpăstiile adânci, întinderile necuprinse ne dau plăcere contemplându-le, spune Joseph Addison. Este o experiență interioară, o experiență estetică în contemplatorul oprit pe creasta unui munte, privind stâncile de pe buza prăpastiei, prăpastia privindu-te cu ochii de smarald ai lacurile gata să le încerci răcoarea. Însă Addison nu a cunoscut norii ce se nasc lângă contemplatorul drumeț pe creasta Parângului, ca-ntr-un vârtej alb, lângă tăietura crestei în cer, norii apar, privindu-l pe călător față în față, măcar un scurt timp, până când vor fi mult timp, mult deasupra lui.

scris de Cătălin Spătaru

imaginile sunt proprii