Munții Țarcu: vârfurile Țarcu, Căleanu, Brusturu sau dând ocol Țarcului

Pornind din șaua Jigorea până la vârful Țarcu apoi Șaua Plaiului, vârful Căleanu, Brusturul cel pietros și întoarcerea tot în șaua Jigorea pe valea pârăului Vâlsan, se poate da ocol Țarcului cu căldarea lui imensă unde multe țarcuri cu mioare păstrează numele muntelui. O zi de vară este suficientă. Din șaua Jigorea odată ajuns în Poiana Șeroni se pot zări marginile țarcului munților Țarcu. Din Cuntu începe urcușul spre vârful Țarcu marcat bine de stația meteo de pe el.

Mioarele reamintesc mereu că te afli în țarc sau pe lângă el fie că ești pe vârfuri, la poale sau în șa. După Sadovanu, vine Țarcu de unde poți privi în adâncimea căldării Țarcului, vârfurile de pe partea opusă: Căleanu și Brusturu cel pietros.

După vârful Bodea este șaua Plaiului unde privirile sunt acaparate de munții Godeanu spre est iar spre sud-est de minunații munți ai Cernei.

Urcușul pe Căleanu este ușor dar coborârea spre Brusturu un pic abruptă, fruntea dăltuită a muntelui văzându-se de pe partea opusă.

Pe pietrele Brusturului orice drum stă doar în mintea călătorului. Iar coborârea va fi de pomină. De pe piramida de pietre a Brusturului coborârea cere cam o oră și o concentrare maximă unele pietre fiind instabile. Aplicația Osmand, îngăduitoare cu drumețul, recomanda întoarcerea pe drumul pe care drumețul a venit dinspre Căleanu decât o coborâre de pe Brusturu spre pâraiele Olteana și Vâlsan și drumurile forestiere de lângă văile lor. Avea dreptate Osmand când se vrea o drumeție lejeră. Dar un pic de aventură, puțin pericol sunt sarea și piperul drumeției.

Pe forestierul ce cotește de pe valea pârâului Vâlsan spre șaua Jigorea numit forestierul Jigorea se pot vedea priveliști din nou, în apus, spre țarcul munților Țarcu ca o închidere a cercului sau a țarcului cu ultimele priviri întoarse în memorie. Privirile sunt dinafara țarcului, o parte din drumeț a rămas în țarc, pe Căleanu, pe pietrele, printre jnepenii și afinele Brusturului…