Pe 1 octombrie, pe drumul forestier de lângă Muchia Predescu, coborau spre Buzăiel turmele cu vajnicii câini ciobănești. Dacă în partea aceasta sezonul pastoral se încheia, înspre Barajul Măneciu, după spusele unui cioban, turmele stau în Munții Tătaru și iarna. Ajuns din nou lângă Tătaru Mare, de data aceasta am mers înspre Tabla Buții unde ruinele cetății medievale stau în apropierea unui cimitir al eroilor neamului. Un monument al eroilor este și lângă Vârful lui Crai. Dacă vrei o călătorie lesnicioasă, traseul este potrivit. Dacă vrei una liniștită fără bipezi și zgomotele jucăriilor lor, nu este cazul. Drumul Culmii Buții până la Baraj este bătut de bipede și jucăriile lor zgomotoase cu 4 roți. Oricum mai sunt și timpi de liniște când se pot contempla: șirul de munți ai Grohotișului sau crestele semețe ale Ciucașului ori creasta galbenă a Tătarului, pe care fusesem trecând spre Poarta Vânturilor și Mălaia. Drumeția poate fi făcută și iarna însă lungimea drumului acoperit de zăpadă poate depăși lumina zilei. Toamna, pitorescul imaginilor din priveliștile montane și deluroase este pătruns de frumusețea multicoloră a coroanelor copacilor intrați în sărbătoarea anotimpul decăderii și împlinirii.
scris de Cătălin Spătaru
https://fatmap.com/adventureid/42515406/buzaiel-varful-lui-crai-barajul-maneciu
