Pe 3 iunie 2025, în București, peste 1000 de manifestante și de manifestanți au ieșit în stradă la chemarea unor ONG-uri și activiste feministe luptătoare contra ,,culturii patriarhale adânc înrădăcinate’’, ,,culturii violenței’’ din care face parte ,,blamarea victimei’’. Învinovățirea victimei ,,normalizează’’, face invizibilă victima, împiedică prevenirea…Cultura aceasta patriarhală și violentă îi educă pe bărbați să nu accepte refuzul femeii, să nu dea importanță consimțământului, să creadă că dominarea femeii este firească. Pe 31 mai, Robert Lupu a ucis-o pe tânăra însărcinată Teodora Marcu din ură față de femeie sau pentru că era femeie comițând un ,,femi(ni)cid’’.
Lupii sfâșiați de feministe
Profesoara de ,,identitate de gen’’, de la Facultatea de Pseudo-Științe Politice București, Ionela Băluță vorbește de femicid, ea critică mass-media fiindcă a scos la iveală faptul că Teodora făcea video chat avându-l pe Lupu tehnician, profesoara de gen fiind deranjată că video chatul este prezentat ca fiind o practică de care te-ai simți vinovat. Dacă video chatul consta doar din conversații, atunci Lupu era un lup bun de i-a pus ,,aparatură’’ la dispoziție Teodorei pentru așa ceva. Dacă video chatul era striptease, sex virtual vândut, atunci oare nu ar deranja-o pe profesoara Băluță dacă fiul ei, fiica ei, soțul/iubitul ei ar face video chat? Ar fi tot ceva bun cu care s-ar simți în regulă? Oare câte din femeile manifestante pe 3 iunie n-ar fi deranjate deloc dacă fiul, fiica, iubitul, soțul ar fi făcut/ar face video chat xxx? La fel, și victima Teodora spunea la ,,Insula iubirii’’ că nu înțelege de ce bărbatul ei, cu care era însărcinată, era nemulțumit că a făcut video chat, pentru că acolo nu înseamnă să te dezbraci neapărat: deci revenim la prima variantă, Lupu i-a pus la dispoziție aparatura fetei ca să se mai recreeze, ca să mai converseze.
Scriitoare pseudo-Dilematică, Oana Docea vorbește și ea de ,,rebuturi umane’’, chemând la manifestație pentru o altă lume împotriva instituțiilor ce nu protejează sărmanele femei și împotriva ,,manipulatorilor psihologici ascunși’’. Dacă tot i s-au risipit subit dilemele doamnei Docea cu privire la ,,rebuturile umane’’, de ce nu scrie împotriva ,,culturii învinovățirii’’, ca să le învețe pe ,,victimele nevinovate’’ cum să se protejeze de ,,manipularea psihologică’’? Sau poate pe unele victime nu le interesează cititul și nu o vor citi niciodată ca să se protejeze de manipularea psihologică, victimele nevinovate sunt interesate de altceva, doar sunt libere să aleagă cum să-și risipească timpul vieții. Desigur, ele fiind și responsabile în a-și asuma consecințele alegerilor lor. De fapt, nici nu este nevoie de Docea, o fi cultura învinovățirii una extrem de mare, dar și cultura apărării împotriva manipulărilor este mare, dacă vrei, poți găsi soluții în oceanul de cunoaștere… Dar de ce să cauți în oceanul de cunoaștere când este mai ușor să te victimizezi? Sau poate sunt alte persoane mai interesate să le protejeze pe femeile abuzate și nevinovate, să întrețină această cultură a victimizării criticând cultura ,,patriarhală’’ a învinovățirii victimei.
Marea scriitoare Burcescu execută societatea babuinizată cu lupi babuini, cu scufițe roșii nevinovate ca ea, nu mai contează că aplică legea retroactiv pentru ,,violul’’ fetei de 14 ani de parcă am fost martori toți la sexul dintre ea și lupul violator. E clar, e suficient că lupul taximetrist a luat-o într-o tură pe Scufița Roșie, iar violul s-a (pre)gătit.
Tudorina Mihai este coordonatoare la Fundația Friedrich Ebert (politician social-democrat, socialist). Ea a colaborat cu psdista Victoria Stoiciu la o carte, părând a avea același profil ideologic de mari luptătoare pentru grupurile nedreptățite (săracii nedreptățiți de liberalii capitaliști, femeile de bărbații abuzatori, minoritățile sexuale de heterosexualii conservatori etc). Doamna Mihai conexează ca o bună marxistă crima cu împrejurările economice: cartierul crimei cu drumuri private, fără parcuri, școli etc., doar efectele capitalismului în slujba profitului producător de cartiere unde se pot produce astfel de crime. Nu a îndrăznit să facă o cauzalitate clară, dar se înțeleg condițiile influențatoare. Dumneaei scrie că școlile sunt instrumentul de a promova egalitatea de gen, de a dezrădăcina din capul bărbatului tendința de a domina femeia, statul nu poate împiedica prin legi violența de gen. Ea este îngrozită de ce studiază elevii la școală: ,,Moromeții’’, o operă îngrozitoare cu violență de gen, noroc că elevii nu citesc, așa este! Noroc că elevii nu vor învăța egalitatea de gen chiar dacă se va introduce în școli. De ce elevii nu citesc și nu învață? Avem multe cauze: și cauze socialiste cu egalitatea prostească dintre profesorul-nimic și elevul centru al învățământului, și capitaliste cu stupidul utilitarism economic.
De marea filosoafă Mihaela Miroiu, o somitate feministă, nu zic nimic, mucles, mi-e frică să nu mă atace cu vreo plângere, dacă marele Papahagi a pățit-o…
Era să o uit pe marea matracucă a Bucureștiului îngrijorată de femeile abuzate, propunând o aplicație salvatoare ca în Spania, după ce a fost neîngrijorată de exterminarea femeilor din azilurile groazei, politiciana făcând pe victima în bună tradiție stângistă (matracucă înseamnă neroadă adică având minte mărginită, faptul că de exterminarea femeilor din aziluri, în care apropiații ei ar fi implicați, nu i-a păsat și i-ar păsa de ,,feminicide”, îmi arată limitarea minții ei la interesul politic direcționat de subiectele fierbinți ale zilei).
Memoriile Lupului ,,Zdrențoi’’
Din păcate nu am găsit memorii ale femeii ucise, Teodora, dar sunt din ale Lupului ,,Zdrențoi’’. Acuzațiile de furt din calculator, de viol de domiciliu și de agresiune au fost respinse pentru că Denisa, prietena victimei, apare ca martoră ce infirmă spusele Teodorei. Teodora se cuplează cu un bărbat de profesie magician a cărei iubire i-o pune la încercare la show-ul tv ,,Insula iubirii’’, Înaintea cununiei civile cu magicianul, Lupul îi interceptează pe cei doi într-o comună din Oltenia cu ajutorul fostei prietene a magicianului, numita Diana. Le împarte însurățeilor câte o palmă, probabil spre satisfacția Dianei.
Denisa, prietena Teodorei, devine iubita Lupului, Lupul apreciindu-i calitățile intelectuale de a-i face față în orice subiect abordat, spre deosebire de Teodora. În Vama Veche, Teodora și magicianul se intersectează cu Lupul fierbând de nervi, aflat de mână cu prietena Teodorei, numita Denisa. Lupul susține că Teodora îl urmărea pe facebook chiar după procesul dintre ei, întâlnirea nefiind întâmplătoare, crede el.
După 3 luni de căsnicie, în timp ce Zdrențoiul era prin Europa, Teodora îi trimite mesaj, el o sună și ea îi spune că vrea să fie din nou împreună, el acceptă cu condiția ca ea să avorteze. Nebunul mână cam 1600 de km și în reîntâlnirea lor, el are ,,sentimente inegalabile’’. După partida de amor, magicianul aflat în turneu o sună pe nevasta gravidă, ce vorbește cu el în timp ce se îmbracă, iar lupul le ascultă conversația tolănit și satisfăcut în patul scufiței. După 3 zile, ea face avort cu banii magicianului, predă apartamentul închiriat și pleacă amândoi în Onești.
Magicianul se întoarce, și prin familia Teodorei, încearcă recâștigarea femeii iubite. La Craiova se organizează o masă în patru (cei trei plus Diana, fosta prietenă a magicianului), după ce Teodora era hotărâtă să divorțeze de magician. La masă apar doi inși plătiți de magician ca să-l sperie pe lup, dar Lupul este gata de luptă. Nu și mercenarii.
După masă, Lupul și Scufița Roșie se întorc la Onești, pe drum Scufița începe să aibă îndoieli. În lipsa Lupului, Scufița își face bagajele și pleacă lăsând biletul: ,,te iubesc, dar mi-e frică. Dacă tu pleci, nu mai am nimic’’. Dacă ai un soț magician, de ce să te riști cu un lup nebun? Nebunul se apucă și el de magie, face spectacole ca magicianul soț al Teodorei, se droghează, dar nimic nu umple lipsa relației cu Teodora.
El acceptă numele de ,,zdrențoi’’, ce ar putea arăta un complex de inferioritate, o interioritate fracturată profund, având nevoie de ceva sau de cineva pe care să se bazeze, de care să-și atârne identitatea zdrențuită. Lupu’ scrie un manuscris pe care-l arde, apoi încă unul pe care îl publică. Cartea este amintirea ,,vieții unui nebun’’, analizele lui asupra a ce a trăit. Așezat pe un ,,munte de resentimente’’ așteaptă momentul ,,fatidic cu teamă și curaj’’. Cartea pare să fie o sublimare temporară pentru ceva ce nu poate controla: tensiunea interioară, efect și al relației cu Teodora.
Prima lui soție este psihiatră, la care-și face o programare fără ca fosta soție să-și dea seama. Psihiatra tremură la început, apoi ascultă confesiunea lupului ,,nebun’’, dându-i o rețetă pe care nu o folosește. Trăind eșecul sentimental, Lupul simte în timpul confesiunii că ar putea să o iubească din nou pe fosta soție, o agățare de o amintire ca efect al regresiei din fața eșecului sentimental cu Teodora. Dar nimic nu poate să-l salveze, în plus, este cancerul de care spune că suferă, astfel Lupul tranșează problema vieții lui. O împușcă pe Teodora, bea un pahar cu vin, apoi se sinucide înconjurat de vânători (polițiști).
Dincolo de emoția publică, conform surselor judiciare, uciderea Teodorei ar fi vina atribuită ei de Lup pentru declinul financiar al ,,zdrențoiului’’: după ce Lupu s-ar fi despărțit din cauza Teodorei de sora partenerului de afaceri, partenerul de afaceri l-ar fi abandonat pe Lupu’ obsedat de Teodora…
Femi(ni)cid?
,,Femicid’’ înseamnă să fii în mintea bărbatului și să descoperi că agresorul criminal a ucis-o pentru că este femeie. Să judece fiecare în ce măsură poate fi corectă această argumentare: ,,x a ucis-o pe y, pentru că y este femeie’’. Dacă scrii o carte precum o femeie care și-a ucis soțul, atunci putem vorbi de androcid? Poate cartea a fost doar ficțiune, dorințe criminale devenite ficțiune și apoi realizate. Sau am putea vorbi de androcid când băieții/bărbații ucrainieni/ruși sunt chemați forțat la arme pentru a muri. De ce nu sunt chemate și femeile fără copii? De ce nu și fetele peste 18 ani? Vom vedea o manifestație cu mii de oameni cerând stoparea androcidului în România atacată de Rusia? Nu vom vedea.
Pascal Bruckner vorbește de selectivitatea feministelor în ce privește feminicidul, de exemplu, despre partenerele ucise ale lesbienelor tac mâlc, nici vorbă de feminicid. Crime pasionale făcute de femei contra bărbaților au fost și vor fi, nimeni nu a vorbit de androcid sau mariticid. Și dacă tot am pomenit de crimă pasională, cum distingem o crimă pasională de femicid? Oare am uitat de faptul că dorința sexuală, că iubirea conjugală tinde să fie exclusivă, posesivă, indiferent de sex?
Poate ,,femicid’’ se potrivește mai bine cu campania celor 50 de milioane de femei lipsă din India sau celor 40 de milioane din China, unde motive, precum avortarea fetușilor de sex feminin, pruncuciderea fetițelor…, sunt clar determinate de sex. În privința campaniei celor 50 de milioane, Gabriel Andreescu arată ,,excesul de interpretare’’ al Roxanei Metzger care cere recunoașterea unui ,,genocid’’ în privința celor 50 de milioane de indiene ,,lipsă’’. Probabil și în cazul crimei pasionale numite femicid avem de-a face cu un exces în interpretarea unui fenomen social.
Vinovată? Nevinovată?
Scufița roșie este nevinovată legal, ucigașul vinovat legal și moral. Este nevinovată moral Scufița Roșie? Dacă o purificăm total de vinovăția morală pe victimă procedăm ca în superstiția creștină cu păcătosul iertat prin uciderea lui: cel care l-a ucis îi ia toate păcatele, indiferent cât de ticăloasă este victima, ea ajunge în rai. Orbite de o ideologie ce se crede progresistă, de fapt, emancipatele gândesc ca în vechile superstiții religioase. Ele reproșează ,,babuinilor bărbați’’ că sunt proști când învinovățesc victima. Dacă victima n-are nici o vină pentru că a ajuns pe acea stradă să fie omorâtă de lupul cu chip de om, cum am putea atunci să facem oamenii responsabili de alegerile lor? Cum înțelegem că o fată își vede de drumul ei când Lupu o hărțuiește cu taxiul lui, iar o alta cedează? Doar prin factorii psihici bine știuți și erodați (relația cu familia, istoricul traumatic etc)? Dacă fata era pasionată de învățat, fiind cu gândul la temele, care nu se mai dau ca să nu le ocupăm elevilor viața, îi mai dădea atenție lupului?
Sau este precum în variantele poveștii: scufița scapă, în altă variantă, scufița este mâncată definitiv, alteori vânătorul o scoate din burta lupului. Aceste variante aratând că în procesul de maturizare alegerile și consecințele lor contează. Cum am responsabiliza pe cineva în alegerile sale, dacă îi spunem că este victimă total nevinovată moral în raport cu bărbatul-lup?
Vânătorii lupului: statul și comunitatea
Femeile, feministele și feminiștii reclamă intervenția statului pentru a proteja scufița nevinovată de lup. Tudorina Mihai spune că statul nu poate împiedica ,,violența de gen’’. Desigur poate încerca mai mult, dar urmarea ar fi că statul va interveni și mai mult în viața privată, el va dobândi și mai multă putere asupra indivizilor, lupi și scufițe roșii. Din partea mea, îi pot ține pe lupi la ce distanță vor și cât vor scufițele, dar relațiile din cupluri sunt prea complexe pentru a fi tranșate cu legi pentru toată lumea.
Am asistat la o violență conjugală într-un cartier cu legături comunitare. Un vecin, împins de la spate de soția lui, a intervenit pentru a o apăra pe femeia lovită de ibovnicul beat în urma unui scandal conjugal. După ce lucrurile s-au liniștit: ibovnicul a fost în relații cordiale cu vecinii care au intervenit, ibovnica lovită nu i-a mai salutat câteva luni pe vecinii, care interveniseră pentru ea. Cei doi au trăit împreună peste 10 ani după evenimentul povestit, până la moartea agresorului, și din câte-mi amintesc doar o singură dată a mai fost scandal, când n-a mai intervenit nimeni pentru ea. Am fost amenințat cu moartea în mod repetat și n-am apelat la instituțiile statului pentru că vorbele rămân în aproape toate cazurile vorbe. Am intervenit aproape instinctiv pentru anumite persoane, de exemplu pentru femei furate în mijloacele de transport, probabil, la fel, aș interveni dacă aș vede un lup atacând cu un pistol o scufiță roșie, chiar dacă aș cunoaște-o și aș avea dubii cu privire la calitatea ei morală, spirituală…dacă aș muri în locul ei, aș deveni un erou și ar trebui, nu-i așa, să-mi asum că am murit și ca un prost. Voi fi o victimă nevinovată legal, dar vinovată moral în fața celor care mă vor plânge și care vor zice: ,,de ce te-ai băgat prostule pentru aia care râdea cu ăia la înmormântarea ta, vorbea la telefon și …?’’.
Bunicuțele grijulii, exterminarea din azilurile groazei și selectivitatea ideologiei de stânga în compătimirea victimelor
Ehei, pe vremuri, bunicuțele grijulii le spuneau nepoțelelor să nu primească nimic de la băieți, să nu creadă nimic din ce zic, ei fiind niște lupușori în blănițe de oaie. Știau bunicuțele ce știau, azi bătrânii au fost și sunt exterminați treptat în aziluri și nimeni nu iese în stradă pentru ei, chiar dacă a fost și un scandal monstruos anii trecuți. Aceasta nu înseamnă că nu există ong-uri care nu fac treabă bună pentru ei în tăcere.
Stânga progresistă din Occident și-a ales victimele în ideologia ei victimizatoare. Bătrânii nu fac parte din victime pentru că, nu-i așa, ei sunt vinovați pentru starea de lucruri, ei, patriarhii i-au învățat pe bărbați să se poarte cu femeile ca și cu niște posesii, iar femeile le-au cântat în strună. Așa că: ,,să piară în aziluri’’! Stângii îi pasă de femei, copii, negri, imigranți, lgbtqx, săraci etc., pentru ei ea are ca ideal realizarea la nesfârșit a justiției sociale, iar pentru înfăptuirea justiției sociale ca instrumente sunt ong-urile și bătrânul stat.
,,Femicid’’, o etichetă progresistă fără nici o extindere în înțelegerea unui fenomen
În Franța progresistă, o femeie este ucisă la trei zile de partenerul ei. Duminica împreună, când cei doi trebuie să fie alături, au loc cele mai multe crime în cuplu (da, există și bărbați agresați, uciși de partenere).
Termenul ,,femi(ni)cid’’ este contestat de juriști. Chiar dacă jurnaliști francezi și români îl folosesc pentru orice femeie omorâtă de partenerul ei.
Bărbații sunt vinovați de femicid fără nici o judecată, adevărul este livrat printr-o etichetă la modă, promovată de prostgresiști, ong-uri și susținută de brutalitatea bărbaților.
Să înlocuiești ,,crimă pasională’’ sau alt tip de crimă în cuplu cu ,,femicid’’ nu aduce nici un plus de înțelegere a fenomenului și nici limitarea lui, în ciuda legilor ,,generoase’’ din Franța.
Pentru crima denumită femicid nu mai contează contextul. Ce contează este că, așa cum spunea o femeie revoltată: aproape toți bărbații sunt niște…(ce vreți voi) și trebuie pedepsiți! Drumul este deschis spre a construi țapul ispășitor pentru toate relele și în România: marele/micul bărbat alb este bruta vinovată de toate, inclusiv de femi(ni)cid!
scris de Cătălin Spătaru
surse:
Robert Lupu, Viața unui zdrențoi și analizele lui, Editura Docucenter, Bacău, 2024, pp. 48-61
Pascal Bruckner, Un vinovat aproape perfect: cum se construiește un nou tip de rasism, trad. Doru Mareș, Editura Trei, București, 2021, pp. 33, 35, 62-63
Gabriel Andreescu, Globalizarea ipocriziei: pentru o abordare umanistă a eticii memoriei, Polirom, Iași, p. 134
