Stau uitându-mă la cer, îmbrățișat de funia rece
Un gând vag vrea să mă încerce
Ajunge ca mintea să mi-o sfârtece
Inima să mi-o spintece
În mii și mii de fărâme
Dar tu ai plecat, nu o să mai aibă cine să le adune
Ca un Ateu neg existența unui Dumnezeu
Pentru că tu erai în ceea ce credeam eu
Zeul ce a făurit nașterea dragostei între noi doi
Dar, cum ai dispărut? Zeii sunt nemuritori
Sau Eu am căzut în disgrațiile tale? Am căzut jos
M-ai făcut să urăsc ceea ce e frumos
Acum sentimental asupra unor sentimente ce și-au pierdut existența
Încă incoerent asupra coerenței relației noastre care și-a pierdut coexistența
Odată dependenți unul de altul, acum independenți, afirm postexistența
Și mă retrag într-o stare repugnă, acum are loc sevrajul
Vomit dezgustul simțindu-i gustul amar îmi adun curajul
Vreau să te uit, acum merg pe drumul meu
Un nou drum, un nou Eu.
Sursa poza: tumblr.com
Dezintoxicare …
Ea era în ceea ce credeai tu face din ea fantezie, dar face şi nonficţiune, pentru că altfel nu ai putea-o acredita, poate că uneori contextul dragostei e despre părelnic, când contextul e totul.
Cred că face bine în asemenea momente să ne gândim și la binele celuilalt (ca să ne temperăm propriile reacții). Dacă binele lui se află undeva mai departe de mine și dacă eu țin la el, atunci încerc să-i doresc binele în ciuda faptului că binele lui înseamnă răul meu..
un fel de.. ”collateral beauty”.
din ce spui tu ar rezulta ca un cantat la miezul noptii ar putea fi un rau pt altcineva. am mari indoieli mai ales daca e vorba de un lament din stabat mater de jenkins:)
A, stai că mă așteptam să scrii răspunsul ăsta dincolo, pe blogul meu, că acolo vorbisem asta. :)) M-am derutat.
Tu, depinde, dacă vecinii mei sunt obosiți și trebuie să doarmă pentru că mâine se trezesc în zori să zburde spre servici, iar pe mine mă apucă cântatul a indiferent ce la miezul nopții, atunci va fi cu siguranță un rău pentru ei. Iar apoi, posibil să devină un rău și pentru mine, că încep să-mi bată în calorifer și să mă certe pe scară când mă văd. :))
Să nu las libertatea mea să o încalce pe a altora. 🙂 chiar dacă e stabat mater. 😛