Sinuciderea unui suflet
În lumina dimineții mă învelesc cu umbra vieții,
Stau cu El la țigară
Ultimul fum pentru ultima oară.
Pierd meciul vieții, cuțitul e înfipt
Sub ultimele licăriri de lumină mă agit
Sângele țâșnește, totul e haotic
El râde în fundal, ah, râsul său hipnotic…
Brusc mintea-mi este inundată de gânduri calme
Adorm, dar fără trupul tău în palme
Poate e vina Ta, poate e ego-ul meu
Să ai parte de tot, dar nimic să nu fie al tău:
El a fost blestemul meu.
Poezie realizată de Vlad Țepeș.
Sursă foto: tumblr.com
