I ran away from my story

Bătrâne

Ce mai faci bătrâne pom?

Pe dinăuntru ai rămas tot om!

Mă uit la tine cu acelaşi dor.

Când îţi va muri sufletul nemuritor?

Sub a ta armură ascunzi secretele unui popor!

Te prind de a ta mână uşor să te cobor

În gândul tău încă un secret să mai strecor

Cel ce ne dă viaţă, al nostru prieten iubitor.

Bătrâne ştiai că eşti un adevărat domn?

Bătrâne ştiai că eşti un iubitor?

Deşi te impaci bine cu timpul trecător

Nemurirea ta te va aduce in somn

Şi va seca şi al tău izvor.

Mulţumiri către autorul anonim

Mulţumesc pentru această viaţă.
Mulţumesc că mi-ai luminat şi această dimineață.
Mulțumesc că pot simţi soarele pe faţă.
Mulțumesc pentru această viaţă.

Pentru unii dintre noi totul e în ceaţă.
Pentru unii e povaţă,
Dar pentru toți este speranţă.

Suntem frumoasa poveste a cuiva.
Un basm cult, cules de cineva.
Nişte cuvinte aşternute pe hârtie,
Cu cerneală şi magie ce fac povestea vie.

O să vin cu cartea dumitale,
Într-o zi sperând la un autograf.

Suntem povestea veşnică a cuiva.
Acolo sus cineva scrie capitolul fiecăruia.
O poveste cu un început probabil
Şi cu un sfârşit interminabil.

Aceasta este întrebarea mea la adresa ta:
Dacă noi suntem povestea cuiva,
Cine va citi opera?

Ploaie de aramă

Sunt fragilă ca o frunză în ultima sa zi de toamnă
O seară de toamnă,
Ultima seară de toamnă…
M-am lasat pe o pală de vânt,
Am inceput să te cânt.
Valuri pe marea cea calmă.
Valuri pe marea de aramă.
Și totul se destrama.

Am vazut asta într-o amintire de odinioară.

Afară e o ploaie de aramă,
Un tablou frumos ruginit.
Nişte copaci ce iarăşi au pierit.
Un mormânt de plapumă acoperit.
Toamna a plecat şi a zâmbit

Haunt or be haunted

Humans are just like hunters. They wanna hunt you down with every mistake you make. You can read in their eyes the hate. They wear it inside of them. If is for their own good they would do anything, even hurt the close ones.

Haunt or be haunted. Let’s just all load our guns with bullets of words and shoot random. Because that’s what us hunters do, right? We choose our victims and then kill them, with bullets of fake smiles, lies, words you don’t mean… And sometimes the victims choose us. We are ’’forced’’ to tell them lies like „I care” or „I’ll never leave you” or „I promise” or my favourite one „I love you”. Trying to protect them some of us without knowing we hurt them. We were born like this, is in our blood.

So… what bullet are you gonna use? Who’s your next target?

And the funny thing is that sometimes we hurt people without knowing, justt by our existence.

What are you gonna be? Are you gonna be the hunter or the victim?

I personally ain’t no hunter, I’m not gonna hunt anyone down. I don’t wanna hurt anyone, even if it means I’ll be haunted.

But is ok.

The beautiful “defects”

Take a black image and try write on it with black. You can’t see what you just wrote right? Now take a white image and try wrote with white on it. Same result ha?
Imagine that black means evil
And white means good.
You can’t have just evil or just good
Is always good in bad
And even a little bad in good.
The same is with people. And our hunger for perfection…
You can’t be all good, tall, beauty, skinny, perfection. There are always some defects. We can’t be perfect. And you know what? That’s awesome! Because this is what makes us different. Imagine all of us being perfect. Blah! The defects makes us different, makes us who we are, makes us beautiful!
And again. You are not ugly, fat, unwanted, stupid or whatever you think you are, you are beautiful. You are not a DEFECT! As I just said. You have beautiful parts too. You are beautiful. Be proud of who you are.

The part of me you’ll never understand,
The part of me you’ll never reach,
Is poetry.

 

What if in our eyes would be hidden the secrets of the Universe?

I used to love us,
When we were staying under the same sky.
I’m alone now in the same place,
Now I just love the stars.

 Cântecul sirenei

Amurgul se crapă,
Noaptea se-neacă în negrul propriilor valuri şi stele de mare.
Lumea caută cu disperare o sirenă cântătoare.
Dar noi ştim că nu-s urmă de sirene-ncântătoare.

Îşi spun dorinţele neîmplinite stelelor căzătoare.
Stelele cad din tavanul de întuneric în valuri de întuneric.
Şi odată cu ele, visele unor oameni
Oh cât întuneric!
Se aude rar cântecul sirenei din mare…

Amar de gri

Strigătele se aud in şoaptă,

Mă scârţâie gri.

Aştept să treacă această zi,

Să aud strigătele ce se aud în şoaptă.

Strigă, suspină, ne îmbină şi ne dezbină.

Stă şi tace.

În dragostea de război nu va fi pace.

Mi-e dor să-ţi aud glasul amar.

Între mine şi tine este un tipar.

Mă ucizi şi reînvii iar şi iar.

Mi-e dor să-ţi aud glasul amar.

Scârţâie podeaua de lemn când tu pleci.

Mă laşi cu gânduri reci,

Cu glas amar mă-neci.

Scârţâie podeaua de lemn când tu pleci.

Las 

Las frigul să mă facă să tremur,
Las flacăra să mă ardă,
Las întunericul să mă cuprindă.
…

Las luna să sângere,
De inima cu o oarecare strângere.
Ma împac cu ideea că nu o să ajung la stele.
Ma împac cu ideea că sunt doar visele mele.
Ma împac cu ideea că-s pulbere.
Pulbere de speranţe.

Don’t worry about me. I survived with the lies all this time. Maybe the truth would’ve  killed me

Flori

Petale de flori arse,
Zboară adânc în văzduh.
Zboară către nevăzut,
Petale de flori arse.

A rămas cenuşa neagră,
Timpul le-a călcat a lor culoare.
Anotimpurile le-au şoptit durere,
A rămas cenuşa neagră.

The dark chocolate reminds me of the taste of life

Toate textele sunt create de Selma Cadâr. De asemenea imaginile îi aparțin.

Instagram: @storytaler (engleză)

@storytaler_ro (română)