,,O vară cu Baudelaire’’ și Compagnon

O vară pregătind toamna, Baudelaire este poetul crepusculului, căderii, umbrei, toamnei, nostalgiei după soarele înfocat deasupra mării, nostalgiei după miezul zilei de vară. Vremelnică este vara trecătoare, trecător este acumul toamnei dispărut în amintirea apusului frumos. Baudelaire este intens ca o vară fierbinte, deranjant ca o căldură abia suportabilă, Baudelaire șocantul, excentricul, condamnatul, scandalosul, detestabilul, antiprogresistul, anarhistul, iritat chiar și de emuli, Baudelaire nu poate fi cunoscut decât intrând într-un fel de crepuscul, unde nostalgia unei veri pierdute se întrepătrunde cu…

1 Comment

,,Scrisorile rupte’’ de Tagore, scrierea ca ruptură de natură și întoarcere la ea

,,Scrisorile rupte’’ sunt frânturi din Tagore scrise între timpul Occidentului creștin 1887-1894 și timpul bengalez 1297-1300. Uneori Tagore combina lunile și zilele bengaleze cu anii erei creștine ca și cum prin anii occidentali era prezentă dominația Imperiului Britanic dar lunile și zilele rămâneau bengaleze. Dominația Imperiului englez este prezentă în treacăt în scrisorile lui Tagore, autorul disprețuindu-i pe indienii care imită habitatul englez pentru a le intra în grații, pentru a se integra în "înalta" societate engleză, disprețuindu-i mai ales pe…

1 Comment

Suprapuneri (I)

explicație: continuare la texte cu intenții lirice sau exerciții neserioase de combinat cuvintele în compoziții fără rimă versuri urbane trec pe lângă case construite fără plan cartiere orașe înghesuite locuințe cu acoperișuri pestrițe bărbați și femei tăindu-mi calea îi disprețuiesc mașini parcate pe locuri pentru handicap m-au obosit sau în fața scărilor nu mai am loc să trec aștept la poarta centrului de recuperare ora în care nu pot scrie poezie la volan. nu am știut niciodată că vreau să fiu…

0 Comments

Texte cu intenții lirice

Sunt și este Am foaia în față, stiloul în mână. Stiloul cu cerneală permanentă, violet. Am și pânze și pensule și culori. Și, cel mai important, am tot timpul la dispoziție. Timpul este, acum, de partea mea. Nu mă preocup de rime. Dar e ceva care mă amorțește. Baudelaire, Arghezi, Van Gogh Au știut cum să spună, în cele din urmă. Însă le-a fost crunt. De ce? De ce nu? Miros franțuzește, conțin Universul Și nu știu la ce-mi folosește. Sau…

3 Comments

Schițe poetice (II)

Schiță a unui tren deshidratat în Marea Moartă Trenul vieții aleargăNu oprește în nici o stațieFuge nebun pe șineZboară de pe eleLe devoreazăTrenul vieții mele nu are stațieFuge încontinuuZac singur pe bancă rece și tare de pieleTimpuri noi, timpuri vechiTrenul ăsta este singurNu oprește în gară pentru a-și găsi perecheTrenul fuge, nu are semnal de statȘuieră nebunRefulare a frustrărilor, scoate scânteiÎn timp rugineșteTrenul meu nu are stațieSe descompuneCompune momente și la final le descompuneCă niște boli autoimune Universus Amândoi am fost…

0 Comments

Schițe poetice (I)

Schița scrisă în albastru Te-ai agățat de firul de cernealăTe-ai pătat pentru a nu știu câta oarăDoar pentru a țese cuvinteleCa să transformi foile în cele mai frumoase veșminteCuvintele îmbracă omul Negura În marea singurătății te pierziÎn claustrofobie gândurile te apăsaOamenii din jur, din singurătate nu vor să iasăChiar dacă ești acasă, ești departe în singurătatea care nu te lasăTe lovești cu capul de zidurile ce te limiteazăSe spargeMelancolia până la ultimul strop se vărsaTe lași pe spate plutind receNu ai…

0 Comments

Reuniune

Reuniune Ascuns printre brazi înalți Muntele expiră a iarnă, Iar fulgii de vânt purtați Peste el stau să se aștearnă. Dinspre falnica-i figură Se-ntrezăresc culmi înghețate Ce sporesc fără măsură Când privirea le străbate. Însă bravul râu nu știe Ce-i aia tremurătură Susurul său - melodie - Lin șoptește că-n natură Nu există frig prea aprig Nici o vreme prea geroasă Ci doar simțământul tainic Ce le spune că-s acasă. Autor: Acostăchioaei Ana-Maria Imaginea este proprie.

0 Comments

Existență

Existență Dansul atomilor e cel ce naște viață, Din explozia bătrânelor gigantice de gaz, Transformând constant materia - elemente și speranță Pentru ființe raționale, ce văd în moarte un necaz. Îndepărtați de adevăr, trăiesc cu toții-n-ignoranță, Constrânși și subjugați, dumnezeii demni de haz Admițând credință reală - înțepătură veninoasă, Ce a adus pe Terra suferință și necaz. Deși rod al existenței, se comportă aberant Căci în rol de creator el provoacă suferință, Și distruge, și omoară, și e e demn de…

0 Comments

Autoimuni

aerul se solidifică între noi cuvintele ne îngheață pe buze își întind mâna ca un clește ca să dezrădăcineze muțenia pământului le căutăm prin vânt și ploi dar ele stau mereu la graniță și tac și noi ne prefacem că nu auzim și murim ca un azi pe mâine. poezia îi aparține Alexandrei Husarciuc ca și alegerea imaginii reprezentative

2 Comments

I ran away from my story

Bătrâne Ce mai faci bătrâne pom? Pe dinăuntru ai rămas tot om! Mă uit la tine cu acelaşi dor. Când îţi va muri sufletul nemuritor? Sub a ta armură ascunzi secretele unui popor! Te prind de a ta mână uşor să te cobor În gândul tău încă un secret să mai strecor Cel ce ne dă viaţă, al nostru prieten iubitor. Bătrâne ştiai că eşti un adevărat domn? Bătrâne ştiai că eşti un iubitor? Deşi te impaci bine cu timpul trecător…

1 Comment