Perspectiva trăsăturilor: modelul Big Five

Despre studiul trăsăturilor de personalitate

 Trăsăturile de personalitate au fost studiate cu mult înainte de descoperirea celor Cinci Factori. În perioada anilor 1930, Gordon Allport și Henry S. Odbert au fost primi cercetători care au studiat conceptul de trăsătură de personalitate (John & Srivastava, 1999, apud. Feist & Feist, 2006). În viziunea acestora, personalitatea este un element intrinsec al oricărui individ uman. Aceasta dispune de o manifestare dinamică și reprezintă un model organizat de funcții mentale și fizice, de elemente care interacționează reciproc și care motivează comportamentul fiecăruia dintre noi. Zece ani mai târziu, studiul trăsăturilor de personalitate a fost continuat de către Raymond Cattell (Ibid.). Engler (2014) afirmă faptul că acest psiholog britanic a oferit cea mai mare parte a bazelor de cercetare în evaluarea personalității. În viziunea lui Cattell, trăsăturile de personalitate constituie fundamentalul oricărei personalități. Acestea constituie o serie de tendințe care se mențin relativ neschimbate pe parcursul vieții și care determină modalitatea în care individul uman reacționează la evenimentele pe care le trăiește. Totuși, Zlate (2004) afirmă faptul că pe lângă Cattell, un alt cercetător important este Louis Leon Thurstone, care a fost un pionier în studiul trăsăturilor de personalitate, identificând un număr total de șapte factori prin intermediul cărora ar fi posibilă explicarea personalității unui individ uman.

 John & Srivastava (1999, apud. Feist & Feist, 2006) indică faptul că studiul a fost continuat de către Warren Norman, Ernest Tupes și Raymond Christal în perioada anilor 1960, iar apoi de către Paul Costa și de către Robert R. McCrae la sfârșitul anilor 1970. Zlate (2004) consideră că Tupes și Christal sunt cei doi cercetători care au descoperit pentru prima dată modelul Big Five, prin analiza studiilor referitoare la factorii identificați de Cattell. De asemenea, același autor atrage atenția asupra faptului că există două tipuri de modele Big Five: unul dintre acestea este realizat de către McCrae și Costa, care poate fi identificat prin intermediul Noului Inventar de Personalitate (NEO-PI) (mai târziu, acest model a fost îmbunătățit sub denumirea de Noul Inventar de Personalitate Revizuit (NEO-PI-R), în timp ce celălalt model constă în rezultatele obținute în urma cercetărilor bazate pe ipotezele lexicale și pe factorii identificați de către Norman, Peabody, Digman și Goldberg. Studiul modelului Big Five a evoluat, iar în perioada anilor 1980 – 1990 s-a bazat pe modelele circumplexe, prin intermediul cărora au fost identificate clusterele de trăsături care beneficiază de o corelație pozitivă din punct de vedere semantic (Ibid.).

Cum s-a concretizat modelul Big Five?

 Engler (2014) indică existența a două căi diferite care au condus către identificarea factorilor fundamentali ai personalității: identificarea modalității prin care diferențele individuale semnificative la nivel social sunt encodate în limbajul persoanelor (cu cât diferențele sunt mai importante, cu atât crește posibilitatea ca acestea să poată fi exprimate prin intermediul unui singur cuvânt) și analiza factorială a chestionarelor de personalitate (prin care a fost formulată ipoteza referitoare la faptul că dispozițiile biologice ale trăsăturilor de personalitate sunt în cea mai mare parte moștenite). Totuși, Zlate (2004, p. 245) afirmă că pe lângă ipotezele lexicale și cele structurale există și o serie de ipoteze ierarhizatoare: acestea din urmă „vizează organizarea ierarhică a termenilor ce denumesc trăsături în interior aceluiași factor cuprinzând în el sute sau chiar mii de trăsături. Din perspectiva acestor ipoteze, domeniile sau factorii modelului Big-Five sunt localizați la cel mai înalt nivel de organizare.”.

 Având în vedere existența acestor ipoteze, modelul Big Five a dezvoltat și o serie de obiective, după cum afirmă Ewen (2014, p. 375): „Să determine care dintre miile de trăsături sunt mai importante, utilizând tehnica statistică a analizei factoriale.” și „Să arate că aceste trăsături reprezintă miezul personalității, legându-le de aspecte importante, precum stabilitatea lor de-a lungul vieții adulte.”. Altfel spus, scopul acestui model a constat în identificarea principalelor trăsături de personalitate valabile pentru fiecare individ uman și în demonstrarea persistenței acestora în timp. De asemenea, acest model s-a construit prin intermediul celor trei supertrăsături identificate de către Eysenck, adică introverie-extraversie și nevrotism (Ibid.). În urma analizelor factoriale au fost descoperiți cinci factori principali de personalitate:

Cei cinci factori de personalitate și însemnătatea lor

 Modelul Big Five este compus din următorii factori: extraversiune, agreabilitate (amabilitate), conștiinciozitate, nevrotism (stabilitate emoțională) și deschidere către experiență (autonomie).

 Conform lui Costa & McCrae (1992a, apud. Engler, 2014), NEO-PI-R beneficiază de câte șase tipuri de fațete pentru fiecare dintre cei cinci factori, după cum urmează:

Nevrotism – vizează scala anxietății, ostilității, depresiei, timidității, impulsivității și vulnerabilității;

Extraversie – se referă la scala „căldurii sufletești”, sociabilității, asertivitiății, activității, a căutării de stimulare și a emoțiilor pozitive;

Deschidere – indică scala de fantezie, estetică, sentimente, acțiuni, idei și valori;

Agreabilitate – constituie scala care măsoară încrederea, onestitatea, altruismul, conformismul, modestia și sensibilitatea;

Conștiinciozitate – reprezintă scala de competență, ordine, respectarea îndatoririlor, realizare a eforturilor pentru îndeplinirea obiectivelor, disciplină de sine și deliberare.

Feist & Feist (2006) au realizat chiar o diferențiere a însemnătății scorurilor pentru fiecare dintre cei cinci factori, în funcție de nivelul crescut și de cel scăzut al rezultatelor obținute de individ uman la modelul de evaluare realizat de către Costa & McCrae:

Nevrotism – scorurile mari indică o personalitate anxioasă, temperamentală, auto-compătimitoare, timidă, emotivă și vulnerabilă; scorurile mici indică o personalitate calmă, temperată, mulțumită de sine, confortabilă, netulburată și rezistentă.

Extraversie – scorurile mari se referă la o personalitate afectuoasă, implicată, comunicativă, iubitoare de distracție, activă și pasională; scorurile mici se referă la o personalitate rezervată, singuratică, tăcută, sobră, pasivă și insensibilă.

Deschidere – scorurile mari vizează o personalitate imaginativă, creativă, originală, care preferă varietatea, curioasă și libertină; scorurile mici vizează o personalitate realistă, lipsită de creativitate, convențională, care preferă rutina, lipsită de curiozitate și conservativă.

Agreabilitate – scorurile mari reprezintă o personalitate îngăduitoare, încrezătoare, generoasă, supusă, blândă și omenoasă; scorurile mici reprezintă o personalitate nemiloasă, suspicioasă, zgârcită, antagonistă, critică și iritabilă.

Conștiinciozitate – scorurile mari constituie o personalitate conștiincioasă, harnică, bine organizată, punctuală, ambițioasă și perseverentă; scorurile mici constituie o personalitate neglijentă, leneșă, dezorganizată, întârziată, lipsită de țel și care renunță cu ușurință.

 De asemenea, Ewen (2014) se referă la însemnătatea scorurilor în felul următor:

Nevrotism – se referă la individul emotiv și nesigur (instabilitate emoțională) și la cel calm și sigur (stabilitate emoțională);

Extraversie – se referă la individul sociabil și deschis (extravert) și la cel retras, rezervat și necomunicativ (introvert);

Deschidere – se referă la individul creativ și nonconformist (mai deschis) și la cel convențional și realist (mai puțin deschis);

Agreabilitate – se referă la individul care este de încredere și oferă ajutor celorlalți (agreabil) și la cel suspicios și necooperant (lipsit de agreabilitate);

Conștiinciozitate – se referă la individul muncitor și de nădejde (conștiincios) și la cel leneș și nepăsător (lipsit de conștiinciozitate).

 În final, Zlate (2004) realizează o scurtă explicație referitoare la însemnătatea fiecărei trăsături a modelului Big Five:

Nevrotism (stabiltiate emoțională) – este dimensiunea personalității care vizează tipurile de diferențe individuale la nivelul emoțiilor și a dificultăților emoționale cu care se confruntă oamenii;

Extraversie – reprezintă acea dimensiune care indică măsura în care persoana se orientează către mediul extern, precum și către implicarea în cadrul activităților, dar și la nivelul de sociabilitate al individului uman;

Deschidere (cultură sau intelect) – constituie dimensiunea caracteristicilor funcțiilor intelectuale;

Agreabilitate – se referă atât la caracteristicile care au importanță în contextul interacțiunilor interpersonale (la nivel social), cât și la „calitățile emoționale ale persoanei și la comportamentele ei prosociale.”;

Conștiinciozitate – indică dimensiunea care cuprinde modalitatea în care individul uman tratează propriile sarcini și responsabilități.

Cum să cităm?

Vă rugăm să citați acest articol în felul următor: Mihai, R.-A. (2019, octombrie 10). Perspectiva trăsăturilor: modelul Big Five. Retrieved from Lumen in mundo: https://lumeninmundo.com/2019/10/perspectiva-trasaturilor-modelul-big-five/

Surse bibliografice:

Engler, B. (2014). Personality Theories – An Introduction. Wadsworth: Cengage Learning.

Ewen, B. R. (2014). An Introduction To Theories Of Personality. New York: Psychology Press.

Feist, J., & Feist, G. (2006). Theories of Personality. New York: The McGraw-Hill Companies, Inc.

Zlate, M. (2004). Eul și personalitatea. București: Editura Trei.

Sursă imagine reprezentaivă: thebusylifestyle.com

Sursă foto #1: proprie

Sursă foto #2: wikipedia.org