Singurătate de august, fragment din ‘‘Secretul vieții’’ lui Miguel de Unamuno

În singurătate, viața noastră e un dialog cu oamenii. Când altul îmi vorbește se interpune între mine și lucruri, iar separația dintre noi dăinuiește. Când el absentează, atunci gândurile lui sunt cu mine, în solitudinea mea sunt cu ceilalți. ‘‘Căutăm societatea doar pentru ca fiecare să fugă de sine însuși, iar fugind așa, fiecare de sine, nu ne unim, ci conversăm ca niște umbre goale, mizerabile spectre umane. Oamenii nu conversează între ei decât din slăbiciune, golindu-se de înșiși, și de…

3 Comments

Arta și noile tehnologii – Florence de Meredieu

  Să apuci imaginea ca o piele sau ca un corp (Bill Viola în Passage din 1987); un monitor video introdus într-un tablou, cuplat la o cameră ce-l filmează pe privitorul tabloului, încât acesta apare pe monitor, ca parte integrantă a picturii lui Martial Raysse (1967); construirea unei lumi organice printr-o sculptură digitală (Kawaguchi, Louis Bec, William Latham-Computer Artworks), Latham - Computer Artworks milioane de culori din imaginile digitale stând la dispoziția pictorilor, lui Victor Grillo constructorul unei mașini de pictat,…

2 Comments

Elif Shafak istorisindu-ne “Cele patruzeci de legi ale iubirii” lui Shams și Rumi

Tu ești oglinda mea în care  văd cine pot deveni cu adevărat, o oglindă cuprinzătoare pentru ființa mea rotindu-se și oglindindu-mă așa cum dervișul rotitor oglindește în cercul fără sfârșit perfecțiunea Dumnezeirii și a iubirii lui nețărmurite. Shams și Rumi, două oglinzi ce se răsfrâng la nesfârșit, arătându-se în ele o frumusețe neobișnuită prin nemărginirea iubirii și a cunoașterii. Așa ar fi exprimată prietenia de acum opt secole dintre dervișul rotitor Shams din Tabriz și marele poet Rumi, ce avea să…

8 Comments

Non sequitur: Patapievici despre idei, blocaje, cultura generală și noi

Non sequitur, nu trece mai departe, nu continuă, nu este preluat, discutat, dezvoltat, transformat…Mai multe granițe, obstacole, blocaje, fundături decât drumuri, noi căi deschise, răspântii din care pornesc alte poteci, bifurcații, multifurcații din care pornesc noi poteci ale gândirii, noi crengi bazate pe o tulpină ce le susține, constituind tradiții de cercetare precum niște copaci ai cunoașterii în grădina lumii noastre. Avem filosofi precum Noica, Mircea Florian, Blaga, Rădulescu-Motru, Mihai Șora dar nu există tradiție de gândire precum idealismul german sau…

1 Comment

Despre ‘‘Cum să te aperi de stres’’ îți scrie Patrick Legeron

„Cum să te aperi de stres la muncă” era de fapt o traducere mai potrivită. Dar nu este munca cea care ne împlinește în vremurile noastre? Nu ne spune mitul de la baza civilizației noastre că am fost blestemați să muncim, ca să trăim, după ce omul a fost izgonit din Paradis? Nu visăm la timpul liber ca pe o promisiune la o frântură din Paradisul pierdut? Nu disprețuiau unii nobili munca ca nedemnă pentru condiția lor, iar beatitudinea ființei divine…

0 Comments

Dürrenmatt – Judecătorul și călăul (său), Pana de automobil, Făgăduiala, Justiție sau mereu promisiunea unui final neașteptat

Toate cele patru romane au în comun un element central: ancheta. În Judecătorul și călăul său, personajele devin pe rând prin ceea ce sugerează discret autorul, judecători și călăi. La fel, finalul surprinzător al anchetei unor polițiști este anunțat prin semne discrete în decursul povestirii.  De Pana de automobil știam dintr-o ecranizare italiană a lui Ettore Scola. http://www.imdb.com/title/tt0069094/?ref_=nm_flmg_wr_33 Dar filmul este diferit în privința finalului neașteptat, însă și al construcției. Romanul începe cu o interogare a autorului asupra a ce mai…

2 Comments
Noaptea cu Pascal și Șestov în Grădina Ghetsimani
The Agony in the Garden circa 1799-1800 William Blake 1757-1827 Presented by the executors of W. Graham Robertson through the Art Fund 1949 http://www.tate.org.uk/art/work/N05894

Noaptea cu Pascal și Șestov în Grădina Ghetsimani

  ‚‚Nu sper nimic de la lume, nu învăț nimic, nu vreau nimic; n-am nevoie, prin grația Domnului, nici de binele, nici de autoritatea nimănui’’ spune domnul Pascal, îndrăznind mai mult: ‚‚ceea ce condamn eu este condamnat în ceruri. Ad tuum, Domine Jesu, tribunal apello’’ (p. 18). Nu de Roma eternă îi pasă lui Pascal, ci la tribunalul din ceruri apelează. Nici de rațiunea pe care ar vrea-o umilită, nici de Descartes, de Roma și de Biserica care doarme precum Petru,…

4 Comments

‘‘Învățarea seninătății’’ printre ‘‘Stările sufletești’’ cu Christophe Andre

  ‘‘Orice om este discipolul unui cuvânt profund’’ (Victor Hugo), astfel că o parte din cuvintele acestei cărți valoroase pot fi folosite de cititor ca mantre constructive împotriva cuvintelor distructive, adânc sădite în mintea noastră, atât de adânc, încât ele devin ca un jurământ uitat, noi devenind fideli unui astfel de jurământ uitat (Pessoa), afirmat de atâtea ori că devine un automatism inconștient precum: ’’este o catastrofă’’, ’’ești un om de nimic’’, ’’nu o meriți’’ etc. (pp. 471, 440, 470).  ‚‚Să…

1 Comment

De ce zeii au iubit comunismul? Richard Crossman (ed.) – ‘‘Zeul care a dat greș’’

  ‚‚Unul dintre moșieri își asmuțea câinele asupra unei biete femei, o croitoreasă, care tocmai ieșea de la biserică. Sărmana femeie a fost trântită la pământ și vătămată rău, iar rochia i-a fost făcută zdrențe. Toată lumea din sat era indignată, dar a tăcut.’’. (p.132) Femeia îl dă în judecată, însă nimeni nu se oferă să depună mărturie pentru a-i confirma spusele, deși mulți au sprijinit-o în taină, n-a găsit nici un avocat s-o reprezinte, iar moșierul cu un avocat a…

1 Comment