Autor: Cătălin Spătaru

This author has written 288 articles
Mario Vargas Llosa – Rătăcirile fetei nesăbuite
Cătălin Spătaru / Literatură

Mario Vargas Llosa – Rătăcirile fetei nesăbuite

Cuplul etern/ocazional între iubirea metafizică și jocul pasiunii  Deși titlul pare moralizator, nu ar fi îndeajuns pentru carte doar înțelegerea ei printr-o interpretare morală. Să fi devenit Llosa la 70 de ani moralist după Mătușa Julia și condeierul sau după Pantaleon și vizitatoarele? Ar fi prea puțin pentru „minciuna’’ ficțiunii acestui roman să ascundă doar un „adevăr’’ moral. Oricum, ca să vorbim ca la carte, opera se detașează de autor, iar înțelegerea ei depășește ceea ce a intenționat să transmită el.…

1 Comment
17 decembrie 2016
Iubirea metafizică: urme și întrebări la Jaspers
Cătălin Spătaru / Filosofie / Literatură

Iubirea metafizică: urme și întrebări la Jaspers

  ‚‚De-aș grăi în limbile oamenilor, dar dacă n’am iubire făcutu-m’am aramă sunătoare și chimval zăngănitor. …și de-aș cunoaște toate tainele și toată știința și de-aș avea credința toată… dar dacă n-am iubire nimic nu sunt. Și toate averile mele de le-aș împărți și trupul meu de mi l-aș da să ardă, dar dacă n’am iubire, nimic nu-mi folosește’’(Biblia, trad. Bartolomeu Valeriu Anania, 1 Co, 13, 1-3, ed. Renașterea, Cluj-Napoca, 2009).  Cu aceste rânduri, din cunoscutul imn dedicat iubirii al apostolului…

4 Comments
30 noiembrie 2016
Munții Retezat: sălbaticul ținut al apelor
Călătorii / Cătălin Spătaru / Literatură

Munții Retezat: sălbaticul ținut al apelor

Cu ce să încep? Atât de multe demne de a fi pomenite…Cu zecile de lacuri sclipitoare? Cu nenumăratele pâraie, izvoare, fire de apă, peste, pe lângă care călătorești? Cu deșertul albastru, gri, verzui, gălbui al culmilor aproape lipsite de vegetație? Cu vânturile ce lovesc fără milă în văile cu milioane de pietre printre care trebuie să-ți găsești calea? O cale ce parcă ajunge într-o altă lume… Da, Retezatul este o altă lume. O lume frumoasă, sălbatică, un tărâm iubit de cei…

12 Comments
2 octombrie 2016
Franz Schubert: încă o interpretare a partiturii unei vieți
Cătălin Spătaru / Istorie / Literatură / Muzică

Franz Schubert: încă o interpretare a partiturii unei vieți

Viața lui Schubert de Christopher H. Gibbs ‚‚Uneori mi se pare că nu mai aparțin acestei lumi’’ sunt cuvintele compozitorului Schubert rostite nu cu mult înainte de a muri. https://www.youtube.com/watch?v=_JpXlliAn2I Schubert: nefericit, sărac, melancolic, însuflețit de iubiri ideale neîmpărtășite, fără faimă în timpul vieții, bolnav mai mulți ani, geniu romantic mort în plenitudinea afirmării creatoare la 31 de ani(1828). Aceasta este o imagine formată de-a lungul timpului, așa cum se plăsmuiesc treptat imaginile despre oameni în posteritatea lor. Schubert: depresiv, bețiv,…

5 Comments
17 septembrie 2016
Vremea vremuiește, ceasul umblă și lovește, iar omul îmbătrânește
Cătălin Spătaru / Filosofie

Vremea vremuiește, ceasul umblă și lovește, iar omul îmbătrânește

Să dăm cu Noica câteva Pagini despre sufletul românesc Ceasul bate, umblă odată cu pașii oamenilor, cu gândurile lor, ceasul lovește în miez de noapte sfârșind ziua, începând alta, se rupe firul vieții când vine ceasul ori se naște alta. Ceasul bate orele, omul îmbătrânește, însă toate se petrec într-o vreme ca un întreg cuprinzător de trecătoare vieți. Precum heideggerianul lumea lumește, vremea sufletului românesc vremuiește, iar în vreme stă ecclesiasticul nimic nou sub soare, eternitatea ca neschimbare în care se…

0 Comments
8 septembrie 2016
Formele fundamentale ale angoasei lui Fritz Riemann
Cătălin Spătaru

Formele fundamentale ale angoasei lui Fritz Riemann

- Doctore, sunt bolnav de anxietate! -Nu ești bolnav! Ești doar tulburat fundamental de angoasă!  În cartea subintitulată ‘‘studiu de psihologie abisală’’, ajunsă la a 36-a ediție în germană în decursul a 32 de ani, Riemann teoretizează și exemplifică patru forme fundamentale de angoasă cu care orice om se confruntă. Nu-l preocupă prea mult distincția frică-angoasă, susținând că diferențierea, prezența obiectului în frică și lipsa lui, ca teamă de necunoscut în angoasă, este relativă. De exemplu, ar fi trebuit să se…

3 Comments
5 august 2016
Andrey Zvyagintsev sau despre rău
Cătălin Spătaru / Cinema

Andrey Zvyagintsev sau despre rău

 Deși doar patru lung-metraje au apărut în regia lui Zvyagintsev, acestea au fost recunoscute cu numeroase premii precum Globul de aur pentru ultimul lui film, Leviathan, din 2014.  Primul film este: Vozvrashchenie/The Return(2003)  Imaginile locurilor sălbatice în care doi copii își întâlnesc tatăl trimit parcă la o întâlnire originară. O întâlnire, confruntarea fiilor cu tatăl, ca o renaștere în care copiii și părintele se apropie pentru prima oară, simțindu-se, cunoscându-și reciproc prezența. Trecutul întunecat al tatălui, secretele, duritatea și agresivitatea lui…

0 Comments
5 iunie 2016
Yasushi Inoue cu ‚‚Dragostea și moartea și valurile’’, Yukio Mishima ne dă ‚‚Soare și oțel’’, ‚‚Călătoria’’ lui Natsume Soseki, ‚‚Martorul’’ adus de Juan Jose Saer sau trei japonezi și un argentinian în trecere pe noptieră
Cătălin Spătaru / Literatură

Yasushi Inoue cu ‚‚Dragostea și moartea și valurile’’, Yukio Mishima ne dă ‚‚Soare și oțel’’, ‚‚Călătoria’’ lui Natsume Soseki, ‚‚Martorul’’ adus de Juan Jose Saer sau trei japonezi și un argentinian în trecere pe noptieră

 Noptiera poate fi oriunde, timpul citirii nu doar nocturn,  în câteva zile de cei patru călători-oaspeți ne despărțim.  Primul oaspete: Yasushi Inoue  Pe omul acesta îl pândeam de mult. Ca să nu-mi ia prea mult timp întâlnirea, nu am ales o carte, ci o cărticică. ‚‚Dragostea și moartea și valurile’’, sună atât de reușit titlul. Trei povestiri scurte cu final neașteptat, una dintre ele dăruind cărții numele ei. Ușor de citit, poveștile curg lin, o carte de citit în scurte călătorii…

1 Comment
16 mai 2016
Jean-Jacques Rousseau: ultimele visări ale unui hoinar singuratic
Cătălin Spătaru / Filosofie / Literatură

Jean-Jacques Rousseau: ultimele visări ale unui hoinar singuratic

 “Azi în dumineca de Florii, s-au împlinit cincizeci de ani de când am făcut cunoștință cu doamna de Warens. Avea douăzeci și opt de ani, fiind născută o dată cu secolul. Eu nu împlinisem încă șaptesprezece și temperamentul meu, care se trezea, și de care nu știam încă, îmi umplea cu o căldură nouă inima duduind de viață’’. Așa își începe ultima plimbare, ultima visare, ultimul capitol din ultima scriere, J. J. Rousseau. O ultimă visare neterminată, dedicată unei prietenii și…

8 Comments
24 aprilie 2016
Platon sau prozac? Aceasta este întrebarea!
Cătălin Spătaru / Filosofie

Platon sau prozac? Aceasta este întrebarea!

Lou Marinoff despre (auto)consilierea filosofică  Să citim cu maeștrii:  O dată cu Epicur: ‚‚Rațiunea singură este cea care face viața fericită și plăcută prin expulzarea tuturor concepțiilor sau opiniilor false, întrucât acestea pot perturba mintea în felurite chipuri’’  Încă o dată cu împăratul Marcus Aurelius:  ‚‚timpul vieții omenești nu este decât un punct, substanța este un flux, percepțiile ei, fade, compoziția corpului coruptibilă, sufletul o adiere, soarta ceva inscrutabil, iar faima un lucru fără noimă…atunci ce-l poate îndruma pe om? Un…

3 Comments
20 martie 2016