,,Ignoranța înstelată’’ a lui Gustave Thibon

Crimele colective nu s-au produs pe muzica marșurilor funebre fiindcă muzicile războinice sunt muzici ce susțin forța și speranța. Muzica războinică îmbătând delirul optimismului trăit de Robespierre, Hitler sau Stalin. Când Goethe înclină să tolereze nedreptatea măruntă ca preț pentru ordine de teama marii nedreptății și dezordinii, de fapt este vorba de o căutare răbdătoare a echilibrului între ce este dezirabil și ce este posibil. El urmează ruga înțeleptului către zeu: să îmbunătățească ce poate fi îmbunătățit, să îndure ce nu…

0 Comments

În preajma bolii și a morții, Grigorie de Nyssa și Macrina dialogând ‘‘despre suflet și înviere’’

În primăvara lui 379, Grigorie de Nyssa călătorește către sora sa Macrina, pentru a deplânge împreună, moartea fratelui lor, Vasile supranumit ‘‘cel Mare’’. Exilat și ascunzându-se de autorități, Grigorie de Nyssa își găsește sora măcinată de o boală îndelungată, cercetată de doctori, în apropierea morții, Macrina murind în vara aceluiași an (pp. 347-348). În dialogul cu sora sa, Macrina expune cele mai importante idei, argumente, credințe, interpretări din scrierea lui Grigorie de Nyysa, fratele ei având rolul celui ce se îndoiește…

2 Comments

Cercetarea problemelor moderne ale psihologiei morale într-o perspectivă umanistă asupra eticii în „Omul pentru sine”, de Erich Fromm

Criza omului modern: relativismul etic  În viziunea lui Erich Fromm, omul modern trăiește o criză a relativismului etic, iar acest lucru se datorează unei confuzii morale cauzate de îndoielile pe care modernitatea le-a formulat cu privire la autonomia și rațiunea umană. Confuzia respectivă îl determină pe individul uman să-și însușească o atitudine relativistă cu privire la validitatea generală a judecăților de valoare și a judecăților etice, ceea ce îl poziționează într-o stare de vulnerabilitate în fața sistemelor de valori iraționale. Acestea…

0 Comments

Jaspers despre ‚‚Nietzsche und das Christentum’’ (Nietzsche și creștinismul)

El părăsește orice sălaș al gândirii, orice siguranță a adevărurilor, a minciunilor necesare vieții, el îndrăznește să lipsească existența de temeiuri, siguranța lor fără de care nu putem trăi în liniște. El se expune oricărei primejdioase dezvăluiri a ceea ce pare un adevăr pentru indivizi, grupuri, popoare. El nu cunoaște liniștea unui adevăr, ci mereu bifurcația înțelegerii, multiperspectivismul asupra lucrurilor. El este wagnerian, nihilist, profet și le respinge pe toate. El vrea pe cel opus să-l transforme în sine și în…

6 Comments

Kierkegaard – ‚‚Frică și cutremur’’ cu Avraam, cavalerul credinței

Un om ‘‘a devenit măreț pentru că a sperat posibilul; altul pentru că și-a pus nădejdea în eternitate. Dar cel care a nădăjduit imposibilul a devenit mai măreț decât toți… Cel care a înfruntat lumea a devenit măreț învingând lumea, iar cel ce s-a înfruntat pe sine a devenit măreț învingându-se pe sine; dar Acela care s-a luptat cu Dumnezeu a devenit mai măreț decât toți’’(pp. 66-67). Avraam s-a luptat cu Dumnezeu, biruind încercarea supremă la care a fost supus pentru…

3 Comments

Mircea Eliade – „Istoria credințelor și ideilor religioase” (Vol.1)

„Toți oamenii au sădită în firea lor dorința de a cunoaște.” - Cu această afirmație își începe Aristotel „Cartea A” a lucrării sale, „Metafizica”. Și câtă dreptate are Aristotel, de vreme ce oamenii încearcă să cunoască ce anume este viața de atâta timp. Nu este îndeajuns să trăiești pentru a cunoaște, iar cine crede că a trăi echivalează cu a cunoaște realizează o gravă eroare. Desigur că trăirea oferă experiențele cunoașterii senzoriale, perceptibile, însă câte dintre ele nu s-au dovedit a…

7 Comments

Existență

Existență Dansul atomilor e cel ce naște viață, Din explozia bătrânelor gigantice de gaz, Transformând constant materia - elemente și speranță Pentru ființe raționale, ce văd în moarte un necaz. Îndepărtați de adevăr, trăiesc cu toții-n-ignoranță, Constrânși și subjugați, dumnezeii demni de haz Admițând credință reală - înțepătură veninoasă, Ce a adus pe Terra suferință și necaz. Deși rod al existenței, se comportă aberant Căci în rol de creator el provoacă suferință, Și distruge, și omoară, și e e demn de…

0 Comments

„Frații Karamazov” de Feodor Mihailovici Dostoievski

  Gubernia în care-și duce veacul capul familiei Karamazov, Fiodor Pavlovici, precum și întreaga Rusie descrisă de F. M. Dostoievski în „Frații Karamazov” este una iubitoare de Dumnezeu, cu o credință neîndoielnică, ce nu poate fi zdruncinată de mințile ce gândesc dincolo de dogma creștină, îndeosebi de intelectualii care au studiat fie în Europa, fie în Moscova, și care, odată cu dobândirea cunoașterii, au adoptat și o pregnantă formă de ateism. Totuși, cei din urmă reușesc să-i facă pe credincioșii mai…

2 Comments

Robert Pollack: Credința biologiei și biologia credinței

Radu Mihai:  Știința și religia - Două elemente a căror compatibilitate pare imposibilă. Conflictul acestor elemente continuă să se manifeste în prezent, atât în mediul virtual, cât și în cel real. Există un număr mare de aspecte ce determină incompatibilitatea acestora, unul dintre ele fiind diferența conceptelor prin intermediul cărora este reflectată lumea în care trăim. Personal, am decis să accept existența acestei dualități, păstrând o egalitate pe baza căreia încerc să cuprind informații și educație din ambele părți. Acest lucru…

2 Comments