Arta este trăirea dorului după viața primitivă, sălbatică, excesivă, intensă, barbară, literatura este îngăduința în civilizația omului domesticit de a trăi această viață ascunsă. Acea parte aparent îmblânzită, ascunsă în noi de civilizație, devine acceptabilă în literatură, în artă. Instinctele violenței, morții, plăcerii sunt satisfăcute într-o literatură ca a Marchizului de Sade, o astfel de literatură are rolul de a ne aminti de această parte din noi, care oricând poate erupe în civilizație, de asemenea, contrar moraliștilor, cunoașterea răului în literatură,…