Istoria iubirii lui Simon May sau a căutărilor înrădăcinării ontologice

Iubirea platonică și Eros ca drum spre absolut Statuia lui Platon din Atena, Grecia. În Grecia Antică, iubirea a fost interpretată atât ca forță fundamentală a universului (Empedocle), a cărei dominație asupra luptei le permite celor patru elemente (pământ, aer, foc și apă) să se unească, cât și ca forță demonică ce are capacitatea de a-i afecta pe oameni și pe zei deopotrivă (după cum afirma Corul din „Antigona”). Iubirea are ca scop recăpătarea stării primordiale, a unității pierdute (mitul lui…

1 Comment

Giovanni Reale îndemnându-ne către ,,Înțelepciunea antică’’ pe noi cei supuși celor 10 măști ale nihilismului

Îndemnurile mele sunt medicamente utile, nu vindecă bubele, dar le împiedică să se întindă, spune Seneca. Ele sunt îndemnuri pentru bubele sufletului, suflet fără de care omul nu poate fi întru totul sănătos. Are omul doar trupul sănătos? E doar un nebun ce delirează. Pentru sufletul său bolnav, mângâierile filosofiei au fost cele care l-au sculat pe Seneca din patul unde bolea. Reale vrea să readucă înțelepciunea antică în cenușa prezentului, dar sclipirile filosofiei cărora Seneca le datorează viața, nu sunt…

1 Comment

„Mic tratat al marilor virtuți” de André Comte-Sponville

  „Mic tratat al marilor virtuți” este continuarea îndelungatei reflecții îndreptate timp de mii de ani asupra virtuții, pe care André Comte-Sponville o face pentru a oferi contemporaneității un suport, un ghid pentru practicarea moralei prin învățarea virtuții. Lucrarea examinează virtuțile pe care autorul le consideră a fi cele mai importante – marile virtuți necesare înțelegerii felului în care omul poate să trăiască bine, în conformitate cu legea morală. Apărută într-un domeniu consolidat de lucrările unor mari gânditori precum Aristotel, Spinoza,…

0 Comments

Haruki Murakami și căutarea lui „Kafka pe malul mării”

 În ziua împlinirii vârstei de 15 ani, tânărul al cărui destin stă sub semnul unei profeții făcute de propriul tată își leapădă vechea viață ca pe o haină la fel de veche și devine Kafka Tamura, simbol al „corbului rătăcit și singuratic” al cărui drum va fi călăuzit de celălalt eu al său – tânărul pe nume Corbul – absent fizic, dar prezent înăuntrul lui Kafka Tamura ca o voce a cărei ecou răsună în toată ființa adultului în devenire.  Fuga…

0 Comments