Cercul de filosofie: Marcus Aurelius și Constantin Noica (20.08.2023) – Ciz Bar & More, București

Actualizare (19.08.2023): Am modificat locația în care va avea loc întâlnirea noastră. Așadar, cercul se va desfășura pe data de 20.08.2023, începând cu ora 19:00, în Ciz Bar & More (fostul Chaya TeaHouse) (str. Radu Ceauș, nr. 7). Actualizare (13.08.2023): Întâlnirea va avea loc pe data de 20.08.2023, în Serendipity Bistro din București (str. Dumbrava Roșie 12), începând cu ora 19:00. O nouă întâlnire a cercului nostru de filosofie va avea loc în curând în București. În continuarea întâlnirilor precedente, vom…

0 Comments

14 iulie 2023

Cătălin Spătaru / Radu Mihai

Întoarcerea lui Spinoza dinspre ,,Deus sive natura” către natura și originea sufletului (cartea II din ,,Etica’’)

În demonstrația sa numită ,,etică’’, folosind metoda geometrică, Baruch Benedictus Spinoza a legat strâns și riguros: Dumnezeu, natura și existența lucrurilor. Se citește pe sine prin atributul gândirii, Deus, natura lucrurilor, în cele câteva zeci de pagini din cartea I? Unde Spinoza face o teorie a naturii lucrurilor, o ontologie, o onto-teologie a lui Dumnezeu cu o infinitate de atribute și de moduri…nu nici vorbă: adevărul nostru este precum câinele față de constelația cu același nume. Cartea I despre Deus sive…

2 Comments

19 iulie 2021

Literatură / Radu Mihai

Scrisorile lui Seneca – A doua parte

La începutul anului trecut, publicam o recenzie a „Scrisorilor către Lucilius (Vol. 1)”, scrisori pe care Seneca i le-a trimis prietenului său Lucilius, undeva în jurul anilor 65 după Hristos, perioadă în care ultimul menționat era procurator al Siciliei. Primul volum conține 80 dintre aceste scrisori, motiv pentru care recenzia mea anterioară este mai degrabă o prezentare pe larg a cărții, în cadrul căreia am încercat să punctez temele de corespondență dintre Seneca și Lucilius, dar și să identific o…

1 Comment

19 iunie 2018

Cătălin Spătaru / Religie

Kierkegaard – ‚‚Frică și cutremur’’ cu Avraam, cavalerul credinței

Un om ‘‘a devenit măreț pentru că a sperat posibilul; altul pentru că și-a pus nădejdea în eternitate. Dar cel care a nădăjduit imposibilul a devenit mai măreț decât toți… Cel care a înfruntat lumea a devenit măreț învingând lumea, iar cel ce s-a înfruntat pe sine a devenit măreț învingându-se pe sine; dar Acela care s-a luptat cu Dumnezeu a devenit mai măreț decât toți’’(pp. 66-67). Avraam s-a luptat cu Dumnezeu, biruind încercarea supremă la care a fost supus pentru…

4 Comments

6 aprilie 2018

Cătălin Spătaru / Radu Mihai

Metafizica lui Aristotel (Cartea A)

Cătălin Spătaru: “Toți oamenii au sădită în ființa lor dorința de a cunoaște’ ’(980a, trad. Ștefan Bezdechi), ‘‘Toți oamenii poartă în fire aspirația de a ști’’ (trad. Andrei Cornea), ‘‘Toți oamenii, prin natură, au dorința de a ști’’ (trad. Gheorghe Vlăduțescu), așa începe prima carte a ceea ce se va numi mai târziu ‘‘Metafizica’’. De la această aspirație, dorință din natura noastră, pleacă toată căutarea de pe drumurile vieții noastre, de pe drumul gândirii fără sfârșit. Ce caută Aristotel pe calea…

6 Comments

14 februarie 2018

Cătălin Spătaru / Invitați / Istorie / Literatură / Radu Mihai

A. C. Grayling despre „Alegerea lui Hercule”, o povară la fel de grea ca întotdeauna

Sau nu, pentru o epocă hedonistă care alege ușor plăcerea ar părea că între datorie și plăcere nu este o alegere grea. Nici pentru noi, Herculeenii și Herculeenele ce ne muncim cu timpul vieții noastre, pentru a reuși cât mai bine să-l risipim. Cartea lui Grayling nu-i deloc o risipă. Pentru cei înaintați în studiul filosofiei ar fi o reluare benefică, de reamintire a unor argumente în discuția unor teme importante precum binele și răul, etica și morala, sexul, drogurile, eutanasia,…

0 Comments

17 octombrie 2017

Cătălin Spătaru / Literatură / Psihologie

La un “Mic dejun cu Socrate” alături de Rowland Smith și de alții

Dacă, așa cum susțin istorici ai religiilor, precum Eliade, actele, lucrurile și lumea omului aveau însemnătate sacră și simbolică în societățile tradiționale, de la a mânca, a locui, a te acupla până la a te lupta sau a călători, atunci în cultura noastră desacralizată și dezvrăjită, acestea nu mai au astfel de înțelesuri, devenind obișnuințe prin care ne satisfacem anumite nevoi. Dar nu pot fi reduse doar la așa ceva, decât banalizând viața. Înțelesurile lor sunt multiple, iar pentru a le…

2 Comments

22 august 2017

Radu Mihai

Seneca – „Despre mânie” („De ira”)

Articol realizat de Radu Mihai. Câte crime și războaie au fost alimentate de puterea mâniei? Câte cetăți au ars, câte pământuri au fost distruse, câți oameni au murit din cauza pornirilor nevrotice ale conducătorilor unor popoare sau pur și simplu ale celor aflați pe treapta înaltă a ierarhiei sociale? Dar vremurile acelea au trecut, vom spune, iar ierarhia socială este construită diferit în lumea actuală. Este adevărat faptul că manifestarea acestor evenimente s-a diminuat considerabil în comparație cu informațiile provenite din…

8 Comments

9 iulie 2017

Cătălin Spătaru / Literatură / Știință

Non sequitur: Patapievici despre idei, blocaje, cultura generală și noi

Non sequitur, nu trece mai departe, nu continuă, nu este preluat, discutat, dezvoltat, transformat…Mai multe granițe, obstacole, blocaje, fundături decât drumuri, noi căi deschise, răspântii din care pornesc alte poteci, bifurcații, multifurcații din care pornesc noi poteci ale gândirii, noi crengi bazate pe o tulpină ce le susține, constituind tradiții de cercetare precum niște copaci ai cunoașterii în grădina lumii noastre. Avem filosofi precum Noica, Mircea Florian, Blaga, Rădulescu-Motru, Mihai Șora dar nu există tradiție de gândire precum idealismul german sau…

1 Comment

24 iunie 2017

Noaptea cu Pascal și Șestov în Grădina Ghetsimani

The Agony in the Garden circa 1799-1800 William Blake 1757-1827 Presented by the executors of W. Graham Robertson through the Art Fund 1949 http://www.tate.org.uk/art/work/N05894

Cătălin Spătaru / Literatură

Noaptea cu Pascal și Șestov în Grădina Ghetsimani

‚‚Nu sper nimic de la lume, nu învăț nimic, nu vreau nimic; n-am nevoie, prin grația Domnului, nici de binele, nici de autoritatea nimănui’’ spune domnul Pascal, îndrăznind mai mult: ‚‚ceea ce condamn eu este condamnat în ceruri. Ad tuum, Domine Jesu, tribunal apello’’ (p. 18). Nu de Roma eternă îi pasă lui Pascal, ci la tribunalul din ceruri apelează. Nici de rațiunea pe care ar vrea-o umilită, nici de Descartes, de Roma și de Biserica care doarme precum Petru,…