Marxistul Adorno printre aspectele ,,noului radicalism de dreapta’’

În 1967, după zeci de ani de colectivizări în Europa și în Asia, cu un număr abia aproximat de morți, cu țărani urmăriți, bătuți, închiși, cu distrugerea organizării satului vechi pentru a face ,,noul om’’, marele filosof (neo)marxist Adorno spune: ,,atâta timp cât nu se ajunge cu adevărat la o colectivizare făcută în chip rațional și cu simț de răspundere’’, problema va fi negestionată în continuare, doar o soluție radicală o poate rezolva, nu una cu subvenții, artificială, și care ,,nu…

1 Comment

„Lupul de stepă” de Hermann Hesse sau o căutare neîntreruptă printre miile de suflete ce formează iluzia personalității umane

Omul-lup de stepă în căutarea autenticității, luptând cu formele anchilozate ale vieții la apusul unei epoci În 1927, când Hesse publică Steppenwolf/Lupul de stepă, Unamuno, Jaspers, Gabriel Marcel publicaseră opere ce aveau să fie incluse în ceea ce se va numi ,,filosofia existenței’’, ,,existențialism’’. În același an, 1927, apăreau ,,Ființă și timp’’ de Heidegger și ,,Jurnalul metafizic’’ al lui  Gabriel Marcel. Căutarea autenticității, o temă a filosofiei existenței, a existențialismului, poate fi urmărită în căutarea de sine a Lupului de stepă.…

1 Comment

Omul problematic și neliniștile lui Gabriel Marcel

Condamnarea neliniștii azi se face dintr-o perspectivă bio-sociologică, pentru că omul pradă neliniștilor nu mai este capabil să dea randament satisfăcător, să-și exercite funcțiunile și sarcinile cu toată inima. Neliniștea și moartea sunt condamnate la uitare, realitățile sunt fardate pentru ca omul să-și îndeplinească eficient obligațiile și funcțiile, iar apoi să lase locul altuia, spune Gabriel Marcel. Sentimentalismele americane sau eliberarea proletariatului de neliniștile nesănătoase de sorginte burgheză sunt căi prin care omul este redus la o unitate de funcționare, la…

1 Comment

Mario Vargas Llosa – Rătăcirile fetei nesăbuite

Cuplul etern/ocazional între iubirea metafizică și jocul pasiunii  Deși titlul pare moralizator, nu ar fi îndeajuns pentru carte doar înțelegerea ei printr-o interpretare morală. Să fi devenit Llosa la 70 de ani moralist după Mătușa Julia și condeierul sau după Pantaleon și vizitatoarele? Ar fi prea puțin pentru „minciuna’’ ficțiunii acestui roman să ascundă doar un „adevăr’’ moral. Oricum, ca să vorbim ca la carte, opera se detașează de autor, iar înțelegerea ei depășește ceea ce a intenționat să transmită el.…

0 Comments