,,Copiii naturii’’ nu sunt cu totul denaturați de civilizația cu relele ei precum băutura, stratificarea socială, titlurile nobiliare, fala, moravurile, banii, normele sociale...Undeva pe potecile de ei știute, pe drumurile de câmpie, în păduri, în simplitatea vieții rurale, apar momentane pâlpâiri a ceea ce a mai rămas din natura de copil bine integrat în peisajul originar.  În dansul frenetic unde jucătorii erau învăluiți în praf, în fân, formând o amestecătură ,,umano-vegetală’’, ,,copiii naturii’’ își pierdeau contururile părând niște satiri și nimfe.…