În iarna anilor 1951-1952, Aristina Pop, tatăl ei Nicolae Pop și alți doi membri ai grupării erau urmăriți de Securitate. Fugarii stăteau ascunși în podul unei case din comuna Costeni. Gazda, un secretar de partid, ținea consfătuiri cu membrii de partid, iar după ce s-au îmbătat au început să joace și să cânte: ,,să trăiască partizanii până vin americanii’’. Să fi dezvăluit beția fațeta ascunsă a oportuniștilor, a executanților de ordine, care n-ar fi fost deranjați dacă veneau americanii? Așa cum…