,,Fascismul în epoca sa’’: Nolte despre Action Française și Maurras

Socotind apariția marxismului în prelungirea Revoluției Franceze, iar fascismul fiind antimarxist, fasciștii au polemizat și luptat contra tradiției revoluționare, tradiție având ca origine Revoluția Franceză din 1789. Pentru Mussolini doctrina fascismului trebuie construită contra acestei tradiții revoluționare în care Lenin și revoluționarii comuniști se includeau. În curentul contrarevoluționar este inclus și Charles Maurras, el situându-se în continuarea predecesorilor săi: de Maistre, Comte, Renan, Taine... Joseph de Maistre consideră Revoluția Franceză radical malignă și respingătoare, diabolică, înlocuind regnum dei cu regnum hominis.…

1 Comment

Istoria iubirii lui Simon May sau a căutărilor înrădăcinării ontologice

Iubirea platonică și Eros ca drum spre absolut Statuia lui Platon din Atena, Grecia. În Grecia Antică, iubirea a fost interpretată atât ca forță fundamentală a universului (Empedocle), a cărei dominație asupra luptei le permite celor patru elemente (pământ, aer, foc și apă) să se unească, cât și ca forță demonică ce are capacitatea de a-i afecta pe oameni și pe zei deopotrivă (după cum afirma Corul din „Antigona”). Iubirea are ca scop recăpătarea stării primordiale, a unității pierdute (mitul lui…

1 Comment

Iluminism radical contra iluminism moderat într-o ‚‚revoluție’’ de luminare ‚‚a minții’’ omului de Jonathan Israel

Înfruntarea pentru viitor În bătălia pentru luminarea și eliberarea minții, a vieții omului din servitutea față de o societate ierarhică ce-l vrea ignorant și credul, cufundat în mizeria inegalităților și a condițiilor de trai, s-au înfruntat două tabere ce aveau același scop: o lume mai bună pentru om, o îmbunătățire a stării umanității(p. 19). Dar cu mijloace diferite. Mijloacele Iluminismul radical urmărea o transformare profundă și rapidă a societății, Revoluția Franceză din 1789 până la teroarea iacobină și după, putând fi…

2 Comments

Jean-Jacques Rousseau: ultimele visări ale unui hoinar singuratic

 “Azi în dumineca de Florii, s-au împlinit cincizeci de ani de când am făcut cunoștință cu doamna de Warens. Avea douăzeci și opt de ani, fiind născută o dată cu secolul. Eu nu împlinisem încă șaptesprezece și temperamentul meu, care se trezea, și de care nu știam încă, îmi umplea cu o căldură nouă inima duduind de viață’’. Așa își începe ultima plimbare, ultima visare, ultimul capitol din ultima scriere, J. J. Rousseau. O ultimă visare neterminată, dedicată unei prietenii și…

8 Comments